Filmul unui caz de conştiinţă - Amen

Cu filmul Amen, cunoscutul cineast Costa-Gavras readuce în actualitate cazul de conştiinţă al unui fost ofiţer nazist, martor la Holocaustul împotriva evreilor. Kurt Gerstein (excelent interpretat în film de actorul Ulrich Tukur) a fost în realitate un medic recunoscut şi un tehnician apreciat pentru eficienţa sa; a aderat la partidul lui Hitler în 1933 şi deşi a avut numeroase reticenţe ideologice izvorîte din formaţia religioasă, s-a înrolat chiar în Waffen SS în martie 1941. A constatat la faţa locului marile secrete ale planurilor de exterminare şi a încercat, nu fără succes, să aducă la cunoştinţa opiniei publice atrocităţile comise de nazişti, riscînd pentru a oferi informaţii, inclusiv celor mai înalte niveluri ale Bisericii Catolice (aici fiind implicat Papa Pius al XII-lea). Prizonier al forţelor aliate din aprilie 1945, Kurt Gerstein îşi redactează celebrul raport, mărturie fundamentală asupra ororilor petrecute în lagărele de exterminare. Se sinucide în celula sa în iulie 1945, dar teza sinuciderii lasă multe umbre. Activitatea medicului Kurt Gerstein a fost făcută cunoscută publicului larg de piesa "Vicarul" de Rolf Hochhuth (1963), iar opera lui Gavras se inspiră substanţial din această lucrare dramaturgică, ce a născut proteste violente din partea Vaticanului (ziarul "L'Osservatore Romano" descria piesa în 1963 ca "o operă teatrală absurdă contra operei pacifice a Papei Pius al XII-lea").

Turnat în majoritate în România, filmul lui Costa-Gavras revine asupra itinerariului destul de spectaculos al ofiţerului german, martor al soluţiei finale, dar şi complice prin însăşi situaţia sa în complicatul mecanism de ucidere în masă. Obiectivul cazului său de conştiinţă, aici dublat de cel al tînărului iezuit, secretar al Nunţiului papal la Berlin (jucat de Mathieu Kassovitz) este doar încetinirea cadenţei fabricilor morţii şi alertarea opiniei publice mondiale (inclusiv şefi de stat şi capul Bisericii Catolice).

Pe alocuri tensionat şi plin de replici de calitate ce nuanţează poziţii, evidenţiază psihologii, certifică oportunisme sau dezvăluie atributele diplomaţiei paşnice a prelaţilor catolici, situate între indiferenţă şi compromis total, filmul realizat de Gavras subliniază în destule secvenţe ideologia purificatoare a nazismului şi condiţia de complici la crime a celor mai înalţi demnitari.

Ambivalenţa personajului său principal conduce la o condamnare nuanţată a condiţiei de martor neputincios, dar şi a credinţei că mărturia va reliefa adevăratele dimensiuni ale vinii asumate prin ignoranţă. Desfăşurat într-o Germanie devastată de război şi în Italia ultimelor luni ale ultimei conflagraţii mondiale, filmul rămîne, la rîndul său, o mărturie greu de ocolit chiar în condiţiile în care multe dintre problemele evocate sunt de domeniul trecutului. Dar acestea pot (şi trebuie) să fie reanalizate pentru a se face o minimă dreptate şi victimelor celuilalt Holocaust, cel roşu, şi el rodul unor complicităţi planetare, ale căror consecinţe se mai simt încă şi astăzi, dincolo de ideologii şi construcţii postfactuale.

Mai mult interesat de fondul problemei sale, Gavras ne oferă un film solid construit, dar fără strălucirea din alte opere anterioare, de astă dată la nivelul formei cinematografice. Poveste lineară, cu recitaluri actoriceşti de mare calitate, printre care şi Marcel Iureş (în rolul Papei Pius al XII-lea) sau Horaţiu Mălăele (excelent într-un rol doar episodic), Amen a făcut scandal şi la nivelul afişului ce arată spectatorului o cruce din care se naşte svastica nazistă. Realizat de fotograful Olivier Toscani, afişul sugerează o complicitate între Hitler şi Vatican. O ultimă invitaţie la un scandal care de fapt este revolut. Să vedem însă cine va face filmul despre Holocaustul roşu, care aşteaptă de mai multe decenii să fie realizat.


Amen, Producţie Franţa 2001

Regia: Constantin Costa-Gavras
Scenariul: Constantin Costa-Gavras şi Jean Claude Grumberg după piesa Vicarul de Rolf Hochhuth
Imaginea: Patrick Blossier
Muzica: Armand Amar
Producţie: Claude Berri
Cu: Ulrich Tukur, Mathieu Kassovitz, Ulrich, Michel Duchaussoy, Ion Caramitru, Marcel Iureş