Vreme capricioasă în Sibiu. Plouă fix la ora 23.00 cînd încep spectacolele de dans din Pavilionul 2007. Poţi să îţi potriveşti ceasul după ploaie. Lume multă, haine nostime, coafuri ciudate, dispute, dezamăgiri, entuziasm, bere şi mici în clubul festivalului. Miercuri noaptea am încercat campari şi viaţa părea oranj ceea ce a fost bine pentru că miercuri nu a fost chiar cea mai bună zi a FITS. Sau poate am făcut eu alegeri neinspirate. Compania de dans olandeză Dansgroep Krisztina de Châtel a avut ecouri foarte bune, dar am
ratat-o, alegînd spectacolul lui Tompa Gabor
Vinerea lungă. Extrem de frumos vizual, cu eleganţa austeră a imaginii în alb şi negru, spectacolul explorează naraţiunea în zona corporalităţii corale. Aceiaşi actori extraordinari de la Teatrul Maghiar din Cluj, expresivi, bine antrenaţi fizic şi puternici, cu aceeaşi admirabilă disciplină de joc. Actorii maghiari sunt un spectacol prin austeritatea cazonă cu care îşi fac meseria. Tînărul Ernö Gallö confirmă un talent comic special
(l-am văzut la fel de expresiv în
Viaţa Boemei în regia lui
Radu-Alexandru Nica).
Zholdak abrazivulJoi e ziua cea mare pentru mine. Revăd cu nerăbdare
Viaţa cu un idiot în regia lui Andryi Zholdak. Ucraineanul are un tip de imaginaţie hemoragic care în acest spectacol stanţează candoarea pe violenţa primară. Iubeşte animalic, ucide cu tandreţe, mănâncă îngeri din farfurii, reinventează Edenul ca univers al iubirii pierdute.
Viaţa cu un idiot este spectacolul unui om care suferă. Îl simt pe Zholdak rănit în spectacolul ăsta în care
şi-a pus sufletul pe farfuria cu îngeri însîngeraţi. În sală este şi Victor Erofeev, autorul povestirii care a stat la baza scenariului.
La conferinţa de presă, Erofeev se declară încîntat de spectacol despre care spune că nu este o ilustrare a textului, ci este autonom. E lume paralelă cu textul, care respiră independent, îşi are propria sa viaţă. "Are acea cutezanţă, acea cruzime a soluţiilor ca şi în text", spune Erofeev care poate compara spectacolul de la Sibiu cu alte montări ale textului său, cu opera şi cu filmul inspirate de acesta. "E o povestire fără limite, ai senzaţia că apare un deznodământ
dintr-un fir narativ, dar tocmai apare un altul, totul se repetă şi capătă proporţii astronomice". Erofeev e cucerit de faptul că fiecare spectator îşi poate crea practic propriul său spectacol. Cu trei ecrane şi două spaţii închise pe scenă e imposibil să poţi urmări tot, astfel că decizia aparţine privitorului care îşi poate alege
show-ul (tragedie, comedie neagră etc). "Textul se bazează pe un şoc estetic, iar Zholdak a făcut un spectacol nud. E important să dezbraci omul nu numai fizic, ci şi intelectual", afirmă Erofeev.
De partea cealaltă, Zholdak povesteşte cum a găsit textul. Cum Zholdak creează din orice, semne, senzaţii, culori, mirosuri, modul în care a dat peste povestirea lui Erofeev
într-o pauză de repetiţii la
Hamlet e esenţial. Ieşind la plimbare la Harkov, Zholdak dă peste un kilometru de cărţi ale buchiniştilor locali. Vede o carte cu o copertă negru cu galben, cu doi bărbaţi din care unul părea să îl tundă pe celălalt (Erofeev va spune că de fapt îi măsura circumferinţa capului). Cumpără cartea cu un euro, o citeşte în aceeaşi noapte şi decide să facă un spectacol. Va trece mult timp pînă cînd acest lucru avea să se întâmple. Zholdak vorbeşte pasional despre relaţia regizorului cu textul, o relaţie
de-a dreptul fizică pentru că doarme cu textul, îl simte intelectual, dar şi sexual. Zholdak face dragoste cu ideile, iar imaginile sunt orgasmul lui. Toate spectacolele lui Zholdak sunt de fapt un pasional act sexual.
Sunt un regizor abraziv, spune Zholdak. Dar şi unul pasional violent. La prînz,
Îngerul şi
Soţia din
Viaţa cu un idiot mănîncă la o cafenea pe Corso. Au rochii negre, cu bretele. Sunt foarte frumoase. Bate vîntul ca în spectacolul lui Zholdak.
Plouă la Sibiu şi ziua, iar seara, ploaia de la ora 11.00 nu întîrzie niciodată.
(va urma)