O comedie în locul dramei - Filantropica

Cînd Nae Caranfil m-a rugat să prezint Filantropica la premieră, l-am refuzat: filmul tocmai primise 6 (şase) premii UCIN, aşa că "recomandarea" mea era de prisos. În plus, dacă aş fi acceptat, aş fi girat un abuz; nu pentru că filmul n-ar merita 6 (sau chiar mai multe) premii, ci pentru că - în mod normal - chestia ar fi trebuit să se întîmple cam anul viitor, pe vremea asta. Filantropica este primul caz pe care-l ştiu de film lansat cu o "salbă" de premii atîrnată de gît...

Lăsînd la o parte originalitatea premierei-cu-premii (doar sîntem în România!), Filantropica este o foarte savuroasă fabulă (post)modernă, cu găselniţe gîrlă ("sindicatul" cerşetorilor, de pildă), replici care fac plici şi un ton atît de diferit de jalea din cinema-ul autohton încît Nae ar trebui, înainte de toate, decorat cu "Vitamina anului" pentru buna inspiraţie de a vedea o comedie de milioane acolo unde alţii nu văd decît drame de doi lei. Scenarist inteligent şi abil, Caranfil şterge de praf clişeele în vigoare, stoarce lacrimi (de rîs) din proza cotidiană şi nu uită o clipă că Invenţia (nu Imitaţia) este calea cea mai sigură spre Cinema-ul de calitate. Filantropica împacă - în fine! - spectatori şi critici, într-o ţară unde şi unii, şi alţii se uită mai mult la TV...

Citiţi scenariul filmului Filantropica, un volum publicat de Editura LiterNet.