Un thriller elegant - Joy Ride

Un şofer nebun e pe urmele unor fraţi care şi-au bătut joc de el... Puneţi povestea pe umeraşul din vestibul şi savuraţi restul: dincolo de tiparul deja-văzut al "glumei-infantile-care-se-întoarce-mpotriva-celor-care-au-făcut-o" (nivelul I Know What You Did Last Summer, să zicem), Dahl - autorul veninosului The Last Seduction şi al nu-mai-mult-decît-OK-ului Rounders - reuşeşte un thriller elegant şi eficace, cu fiori reci pentru amatorii de scene tari şi cîteva scene mari pentru amatorii de fiori reci: crima de la motel - cu focalizarea hipnotică a cadrului pe tabloul unei furtuni marine -, urmărirea prin cîmp - cu apariţia obsedantă a camionului, ca o replică nocturnă la secvenţa similară din North by North-West - şi explozia maşinii în noapte - emblemă spectaculoasă & cvasi-spectrală a unui film ale cărui referinţe se numesc Psycho (vezi cele cîteva măsuri-citate bernardherrmanniene de pe colona sonoră), Duel (evident!) şi Lost Highway (sentimentul de no man's land abstract-ambiguu în care orice se poate întîmpla)...

Imaginea (semnată Jeffrey Jurr), cu predilecţia pentru un roşu electric, vag psihedelic, este - ca şi mizanscena - remarcabilă, cum remarcabil e şi mereu-versatilul Zahn (ieşit, ca-n Happy Texas, de la mititica), care face un rol pe muchie de cuţit între bonomia tembeloidă şi perversitatea patologică.


Joy Ride

Regia: John Dahl
Cu: Paul Walker, Steve Zahn, Leelee Sobieski