După moartea tragică, din august anul trecut, a lui Cristian Nemescu,
California Dreamin' a rămas neterminat la montaj. Studiourile Media Pro au hotărât să monteze filmul cu tot materialul lăsat de Nemescu şi care însemna circa 155 de minute. Astfel că filmul are inevitabile lungimi dar, dincolo de acestea, ghiceşti mâna unui regizor tânăr foarte talentat, cu forţă, şi care cu siguranţă că ar fi avut multe de spus în cinematograful românesc al următorilor ani.
Simţul deriziunii şi umorul cinic îl apropie de Porumboiu, frizând de multe ori grotescul. Scenariul e foarte bine scris, povestea absurdă a trenului cu soldaţi americani, în drum spre Kosovo, blocat în gara unui sătuc românesc uitat de lume şi de autorităţi e excelent speculată.
Din ea, Nemescu extrage poveşti conexe, ca cea a sătenilor care
i-au aşteptat 50 de ani pe americani
să-i scape de sovietici şi, dacă tot
n-au venit atunci, îi şantajează să le rezolve problemele locale acum, că au pus mâna pe ei; obsesia tinerilor de evadare
dintr-un loc pe
care-l simţi blestemat, împietrit
într-o lume apusă din care nu mai poate ieşi; sau poveşti (prea) trecătoare şi dureroase de iubire între adolescentele din sat şi soldaţii americani prinşi pentru câteva zile în această capcană temporală, care e satul românesc de la începutul mileniului III.
Atmosfera e sumbră, dar o rază de speranţă există în final, când Monica îl întâlneşte pe Andrei după câţiva ani, în oraş.