Realitatea Românească / iunie 2002
Mulholland Drive
*** (pentru că este şocant vizual, pentru că te absoarbe cu totul dar pentru că, până la urmă, se simte că este un film făcut pe bucăţi, ceea ce lui David Lynch nu i se iartă)

Puţini americani se pot lăuda cu o cunoaştere atât de amănunţită a universului lui David Lynch ca cea pe care au căpătat-o românii acum zece ani, când Twin Peaks era unul dintre primele seriale americane noi difuzate la noi în ţară. Blue Velvet şi Wild at Heart au circulat pe casete video şi multă vreme erau considerate monede forte la schimburile cu producţii mai noi.

Chiar dacă povestea din Mulholland Drive are puţine puncte comune cu ceea ce aţi văzut deja, predilecţia regizorului pentru a împleti visul cu realitatea şi pentru a prezenta supranaturalul ca parte a realităţii şi realitatea ca privită printr-o prismă distorsionată este mai prezentă ca oricând în acest film.

Început ca un prim episod al unui serial de televiziune niciodată terminat, filmul are părţi filmate la aproape doi ani diferenţă, iar acest lucru nu face nimic pentru a lămuri spectatorul cu privire la ce se petrece pe ecran. Dacă veţi merge la cinematograf, fiţi atenţi: multe detalii sunt esenţiale pentru a înţelege ce se întâmplă, dar la fel de multe nu au absolut nici o relevanţă.
Regia: David Lynch Cu: Justin Theroux, Naomi Watts, Laura Harring, Ann Miller, Dan Hedaya

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus