Dacă
Antena ar fi fost realizat în anii '20, astăzi ar fi fost considerat o capodoperă a expresionismului... argentinian. Cum în anii 1920 Argentina cu greu avea cinema, cu atât mai puţin un curent expresionist afirmat, capodopera vine 80 de ani mai târziu.
Antena e al doilea
lung-metraj al lui Esteban Sapir şi e, în primul rând, un omagiu adus expresionismului german. Inspirat puternic din
Metropolis-ul lui Fritz Lang (de unde extrage nu doar concepţia asupra unui oraş futurist, dar şi imagini întregi legate de experimentele care au loc acolo), cu trimiteri la
Dr. Mabuse şi mulţii săi ochi, cu o Lună adorabilă aproape copiată din Georges Méliès,
Antena e un film fascinant, una din acele rare mostre de cinema pur.
Meritul major al filmului e că reuşeşte să te introducă şi să te menţină
într-o altă lume,
într-un univers paralel, cu mijloace extrem de simple, aproape rudimentare, cu efecte speciale la nivelul anilor 1920 (chiar dacă realizate, poate, computerizat)! Povestea e simplă, cu un conflict puternic şi bine conturat, ca la maeştrii expresionismului. Imaginea în
alb-negru e superbă, imaginaţia regizorului debordantă - pe acestea se bazează efectul pe
care-l are filmul asupra spectatorului.
Bijuteria
TIFF-ului de anul acesta!