O dramă cu borfaşi generoşi - Turnul din Pisa

Literatura a constituit pentru regizorul Şerban Marinescu terenul predilect în care autorul şi-a manifestat plenar crezul artistic subordonînd unei viziuni riguroase pagini antologice (Gala Galaction abordat în filmul de debut Moara lui Călifar, Camil Petrescu în Cei ce plătesc cu viaţa, Marin Preda în mult-discutatul Cel mai iubit dintre pămînteni).

Pentru a reveni după zece ani pe platouri, cineastul alege un scenariu original semnat de D.R. Popescu, lăsîndu-se sedus de un puzzle baroc ce defineşte o eroină trecută prin tragedia unui viol petrecut chiar în noaptea nunţii şi o crimă săvîrşită împotriva presupusului violator. Povestea continuă cu elipse temporale evocînd procesul şi perioada de recluziune a Ioanei, unde se apropie de un trio ciudat format din trei borfaşi generoşi la suflet, lăutari amatori, ce ispăşesc (culmea!) una dintre pedepsele oferite pentru cel mai en vogue furt, cel de benzină. După zece ani de zile, eroina se află (într-o simetrie destul de căutată) în faţa adevăratului agresor, un ticălos conştient de dimensiunile actelor sale, aureolat de o existenţă bizară.

Şerban Marinescu propune în filmul său un domino original, amestec de melodramă şi policier, cu coincidenţe stranii, unele voit metaforice, cu accente menite să lumineze cu predilecţie psihologia eroinei - Ioana, aceeaşi excelentă actriţă Ioana Flora, afirmată în filmul Marfa şi banii, aici la un rol ce acoperă întreg filmul, onorat cu o expresivă capacitate de interiorizare şi o certă forţă de stăpînire a emoţiei. Regizorul stăpîneşte, pînă la un moment dat, dominoul spectaculos - încărcat cu laitmotive, amintiri, simetrii şi contraste - eliminînd inspirat pasaje explicative, lăsînd însă în umbră alte necesare motivaţii ale personajelor, ocolind inteligent capcanele puse de premisele scenariului.

Unul dintre atuurile cineastului rămîne capacitatea sa de a exploata cu inspiraţie talentul interpreţilor. Dacă Ioana Flora conferă firesc şi emoţie unei confesiuni triste, amicii-borfaşi din închisoare, jucaţi de inegalabilul trio Gheorghe Dinică, Dorel Vişan şi Valentin Uritescu, dau viaţă unui trio pitoresc ieşit parcă dintr-o "curte a miracolelor" tranziţiei, creionînd fiecare cu personalitate şi har figuri greu de confundat dintr-o inedită galerie a ticăloşilor.

Fiecare din cei trei greu de egalat actori conferă culoare şi farmec unei pegre mai degrabă simpatice spre deosebire de Gheorghe Visu, care construieşte cu personajul Ştefan ticălosul absolut, cu gusturi "rafinate" (Mozart, lapte şi Whisky, dar şi apucături de "producător" original de film); doar talentul imens al actorului şi discreţia regizorului îl fac pe Gheorghe Visu să ofere credibilitate unui rol hazardat din premisele literare ale scenariului.

Revenirea la film a regizorului Şerban Marinescu rămîne un pas necesar pentru diversificarea unei experienţe artistice extrem de interesante, care s-a hrănit pînă acum din strălucite pagini literare. Proba scenariului original îi conferă lui Şerban Marinescu o experienţă nouă din care au avut de cîştigat, în afară de spectatori, şi interpreţii din toate generaţiile.

O poveste dramatică este evocată într-un amplu flash-back de eroina filmului, interpretată de tînără actriţă Ioana Flora, a cărei prezenţă pe generic constituie o excelentă confirmare a succesu-lui obţinut anterior cu filmul Marfa şi banii. Evocînd anii de formaţie profesională, Ioana Flora a menţionat şi satisfacţiile de la turnarea filmului realizat de Şerban Marinescu. Valentin Uritescu s-a arătat încîntat de debutul în postura de solist al lui Gheorghe Dinică, ultimul menţionînd interesantele momente petrecute mai ales cînd s-a filmat într-una din modernele închisori ale României, cea de la Giurgiu. Dorel Vişan la rîndul său, este în acest film un membru al pegrei plin de farmec şi umanitate. Rolul său întrerupe pentru moment lunga serie de poliţişti interpretaţi în filmele româneşti recente. Abordînd şi cîteva dintre problemele actuale ale cinematografiei româneşti, Şerban Marinescu a afirmat necesitatea unor produ-cători puternici, capabili să pro-moveze filmul naţional şi pe alte pieţe decît cele cunoscute.

Cu o inedită formulă narativă, filmul Turnul din Pisa propune spectatorului o poveste din care nu lipsesc contrastele şi suspansul, culoarea şi pitorescul. Prezenţa unor monştri sacri pe genericul filmului alături de actori mai tineri (în special, remarcabilă performanţa Ioanei Flora, deloc intimidată de prestigiul trioului amintit) rămîne o premisă importantă şi pentru un succes în faţa publicului românesc.


Turnul din Pisa

Regia: Şerban Marinescu,
Scenariul: D.R. Popescu
Imaginea: Marian Stanciu,
Montaj: Niţa Chivulescu
Muzica: Ion Tudor
Coloana sonoră: Anuşavan Salamanian
Decoruri: Paul Dobre
Costume: Maria Peici
Producător executiv: Titi Popescu
Director de producţie: Doina Dragnea
Cu: Ioana Flora, Gheorghe Dinică, Dorel Vişan, Valentin Uritescu, Gheorghe Visu, Mihai Mălaimare, Marius Stănescu, Mitică Popescu, Ion Fiscuteanu, Constantin Dinulescu, Şerban Pavlu, Dan Chişu, Valentin Popescu

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.