Un film fără prea multe calităţi - A Beautiful Mind

Russell Crowe face poate cel mai bun rol al lui de până acum în A Beautiful Mind / O minte sclipitoare (2001), de Ron Howard, jucându-l pe un matematician câştigător al Premiului Nobel de la 20 la 70 de ani, într-o peliculă fără alte calităţi deosebite. Rolul lui Crowe face tot filmul şi este, efectiv, unul foarte complex, de compoziţie, cu stări emoţionale adesea contradictorii - joacă nebunia şi normalitatea, tinereţea şi bătrâneţea (pentru care e adevărat că şi machiajul îl ajută foarte mult - Colleen Callaghan şi Greg Cannom), schizofrenia şi, ceea ce e cel mai impresionant, conştientizarea propriei schizofrenii şi încercarea disperată de a lupta contra ei.

Filmul e bine condus până în momentul în care totul se elucidează - jocul ambiguităţilor e eficient, iar alunecările dintr-o realitate în alta bine speculate. Din momentul în care diagnosticul e pus, o oarecare monotonie şi un anume conformism se instaurează pe ecran, culminând într-un final happy-lacrimogen. Oricum, filmul oferă unul din cele mai bune roluri văzute în ultimul timp în sălile de cinema, pentru care Russell Crowe a câştigat un Glob de Aur şi a fost nominalizat la Oscar (filmul a primit în total 4 Globuri, printre care pentru cel mai bun film, şi a avut 8 nominalizări la premiile Oscar cîştigînd 4, printre care şi cel mai bun film, respectiv cel mai bun regizor).

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.