Ce bine sună! Şi ce rău arată...La jumătatea anului, putem spune că
ne-am lămurit: există o categorie a evenimentelor programului
Sibiu - Capitală Culturală Europeană care sună bine numai în cuvinte, pe hîrtie. De fapt, prinse în descrieri sofisticate, extrem de promiţătoare, multe proiecte
s-ar putea ilustra fidel cu sunetul pe
care-l face dopul extras
dintr-o sticlă răsuflată.
Înainte de a exemplifica, mă simt însă datoare să merg şi la polul opus, al excelenţei, spunînd că pînă acum marile festivaluri - de jazz, de
teatru,
ArtMania... - au avut ediţii cu adevărat valoroase. Preţios cadou este
TIFF-ul nou-nouţ, iar recomandări se pot face pentru
Astra Film Festival şi pentru
Maratonul European al Poeziei din octombrie, care sigur vor fi de bună calitate. În rest, în cazul proiecţelelor gonflabile, excesiv fardate pe hîrtie, nu putem recomanda decît multă precauţie şi speranţe cu zgîrcenie dozate. Să exemplificăm.
Pe hîrtieWeekend torid la Sibiu. În filele programului cultural găsim un set de proiecte atrăgătoare.
Speculations on space, realizate de urbanişti, arhitecţi şi antropologi, sub coordonarea unei fundaţii din Germania. Presa locală le prezintă elogios încă înainte de inaugurare, graţie felului în care sînt descrise oficial. Primul - "
Oraşul înrămat este o invitaţie adresată locuitorilor de pe strada Avram Iancu de
a-şi transforma ferestrele caselor în scene miniaturale. Folosind bandă adezivă aurie, fiecare fereastră va fi înrămată după modelul tablourilor clasice. În acest context, locuitorii caselor vor selecta cîte un obiect din spaţiul lor privat pentru a decora ferestrele. Scopul este de a provoca turiştii care vor veni în Sibiu să intre în contact cu universul privat al locuitorilor unei capitale culturale europene".
Al doilea -
Operaţiunea Marte-Terra Nova. "Localizat între strada Berăriei, strada Dobrun şi Teatrul Naţional Radu Stanca, acest spaţiu gol va fi curăţat, nivelat şi acoperit cu cărămidă pisată. Rezultatul va consta
într-o suprafaţă roşie, care va înlocui vechea clădire aflată odată aici, trasînd cadrul pentru viitoare iniţiative. Scopul este de a semnala urmele lăsate de demolări agresive şi a repopula aceste spaţii în virtutea progresului."
Pe MartePlaneta Marte promitea să acopere o zonă aflată în paragină, o uriaşă măsea cariată rămasă după demolarea fostei berării, care a adus numai controverse - "Să facem Mall?" "Să nu facem!"... Urbaniştii străini
ne-au ruşinat venind să ne facă ei curăţenie şi să creeze aici
Planeta Marte. Cînd colo, în miezul găurii negre a Sibiului, un buric, o mică pată circulară acoperită cu praf de cărămidă, unde un cuplu joacă freesbee. De jur împrejur, aceleaşi bălării. Cîteva firide au fost vopsite în alb, pentru ca artiştii de ocazie să graffittizeze. Singurul "artist" e o fetiţă care dă cu
sprayul pe zidul exterior, aşa cum o fi făcut şi alaltăieri, atentă să
n-o prindă careva. Înăuntru, patru creatori se odihnesc amintind de muncitorii autohtoni, lîngă opere: un cort din perdele şi o grămadă de stinghii de lemn. Vizitatori? Zero.
Ăsta-i Marte.
Pe fereastrăDe la
Oraşul înrămat chiar că sper mai multe decît de la
Marte. Pornesc
imaginîndu-mi ferestrele îmbrăcate în benzi aurii, ocrotind păpuşi cu chip de porţelan, sfeşnice de argint, motani leneşi. Cobor pe străduţa şerpuită
sucindu-mi gîtul. Nimic. Abia la întoarcere, mai atentă decît Columbo, reuşesc să observ pe cîteva ferestre lipită banda, nu aurie, ci transparentă, cu model maroniu. Dincolo de geamuri? Nimic.
În sfîrşit, cineva să mă lămurească: un tip proptit
într-un geam. Zice că au venit oamenii,
i-au cerut voie să lipească
scotch-ul, el a zis OK, ei au lipit
şi-au plecat. Nu
i-au spus
să-şi pună ceva reprezentativ în geam,
ca-ntr-o ramă? Nu. Şi iată tabloul: portret de sibian în maiou albastru, cu lanţ de aur la gît şi telecomanda în mînă.
Celelalte
ferestre-s pustii. Doar undeva sus, la un geam fără sclipici, stă o bătrînă cu batic, încadrată de două fantome de flori. Cum, necum, tristeţea din tabloul autentic are legătură cu perechea de berze care stă pe un horn în Piaţa Mare. Au dat cu laserele colorate pe bietele păsări la premiile MTV pînă
s-au dus, căpiate... Au revenit după cîteva zile, ciufulite şi murdare de parcă
s-ar fi tăvălit prin mlaştini ca să scape de sclipirile verzi ce le scanaseră din cap
pînă-n picioare, şi iar din cap
pînă-n picioare, şi iar...

Notă: Cele două proiecte alese pentru exemplificare nu sînt nici mai rele, nici mai bune ca multe altele; celorlalţi organizatori le cer scuze pentru indiferenţă. Poate va urma.