Van Damme omoară toate mamele pe care le prinde
admonestîndu-şi copiii ("
bad boy! bad boy!"...) pentru că şi el, în trecut, a avut o astfel de mamă. Celălalt Van Damme, obţinut graţie miraculoasei tehnici de
copy&paste care este clonajul, deambulează ca un retardat prin poveste
căutîndu-şi rostul şi sfîrşind prin a înlocui originalul... Ei bine, da: cel
de-al doilea film regizat la Hollywood de hongkonghezul Ringo Lam (după
Maximum Risk) şi cel
de-al treilea (după
Double Impact şi acelaşi
Maximum Risk) în care starul belgian se abandonează cu voluptate temei lui fetiş (dublul; în cazul de faţă: "dublura genetică") este o nesperată şi deşteaptă apologie adusă clonării. Nu vă luaţi după titlul romanesc: e o prostie. Nu clona e ucigaşă, ci originalul... Măcar pentru această ireverenţă şi trebuie
să-l vedeţi. Şi poate pentru jocul - dublu - al lui
Jean-Claude Camille Francois Van Varenburg (got it?): în varianta retardată, pare făcut după chipul şi asemănarea acelui Van Damme - penibil ca actor - pe care toţi îl detestă... Nu e tocmai
Face/Off, dar dacă în locul acestui "Peter Pan al wu
tang-ului" care e V.D.
l-aţi fi avut pe Travolta,
n-aţi fi zis ba...
ReplicantRegia: Ringo Lam
Cu: Jean Claude Van Damme, Michael Rooker