Vacanţă fără film

Am rămas fără film din prima zi de vacanţă. Mi-am uitat camera foto pe o tarabă cu tricouri din Parma. Mai bine. Uitasem cum e să priveşti omul, pomul, marea fără mania de a le captura. Originalul. Fără intermediar. Uitasem că aparatul foto nu-i o plasă de siguranţă pentru amintiri. Memoria unei vacanţe nu e egală cu memoria cardului. Aşa începe călătoria noastră old style în Levanto (cu accent pe e), unde muntele se varsă în Marea Ligurică.

Am ajuns aici fără prea multe informaţii, atraşi de numele cu parfum de Orient şi de Cărtărescu. Mai bine. Levanto se află undeva pe coastă la jumătatea drumului dintre "Superba" Genova şi "inamica" Pisa, imediat lîngă supralicitata regiune Cinque Terre. Orăşelul are cca. zece mii de locuitori (levantezii sunt foarte vioi) şi 2 cinematografe (Sport şi Roma), cîte are şi Timişoara. În zece zile, programul lor cuprindea Zodiac, Das Leben der Anderen, Ocean's Thirteen şi alte hituri (în avans faţă de noi).

Nu m-am putut abţine şi am fost În jos, pe ţeavă (adică la Giu per il tubo, adică la Flushed Away), animaţia cu şoricei de la Roma (un fel de cinema Studio mai comod şi cu imagine mai clară). Pe afişul din stradă suntem anunţaţi că cinematograful e dotat cu sunet Dolby Stereo. În sală, am numărat 14 difuzoare dar n-am simţit vreo diferenţă faţă de bătrînul nostru Studio. Diferită mi s-a părut întreruperea de 5 minute (intervallo) de la jumătatea proiecţiei, un fel de antract ca la teatru, ca să-şi reumple copiii muniţia de bomboane.

Pentru 12 EUR (două bilete costă cca. 40 RON) am primit un film dublat 100% în italiană. Aflat la Timişoara, să-şi lanseze cartea (De ce vedem filme), criticul Alex. Leo Şerban a vorbit şi despre caracterul contrafăcut al dublajului. Un actor vine cu toate coordonatele sale (inclusiv cu bagajul rolurilor anterioare) iar vocea e una din cele mai importante date (daturi) ale sale. Îl dădea exemplu pe marele "Bogie", Humphrey Bogart. Eu m-aş gîndi la un exemplu chiar de la italieni: cum ai putea să-l dublezi - fără să pierzi - pe un comic ca Roberto Benigni? I-adevărat că Flushed Away e animaţie dar tocmai aici e buba: actorii (Hugh Jackman, Kate Winslet, Jean Reno, Bill Nighy) sunt doar voce. Magia filmului stătea tocmai în muzică, tonuri, mlădieri, intonaţii şi jocuri de cuvinte. Chiar dacă dublajul a sunat profi m-am simţit uşor înşelat. Un alt exemplu că trebuie să vezi (& să auzi) originalul. Fără intermediar.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.