Duminică noaptea. 15 iulie 2007.
Îi visez pe Rolling Stones. Sunt la concert. Dar e ceva cu totul suprarealist. Scena apare din pământ, din iarbă verde cum
s-ar zice, suntem aşezaţi pe un fel de pernă de aer, în poziţie de yoga (ceva gen scena cu
Daltrey's camp din
Tommy), sunt în primul rînd, totul e spre alb, apoi totul se răsuceşte şi suntem luaţi pe sus, după prima piesă scena se mută, parcă pluteşte. Poate aşa o fi concertele viitorului, ceva (am avut premoniţia scenei plutitoare din
Împăratul zeu al Dunei). În fine,
heavenly. Apoi brusc am ajuns la un bar alb, unde erau Keith şi nişte băieţi răi, gen Slash şi gaşca din perioada "
Use Your Illusion". Lîngă ei erau bartenderii, îmbrăcaţi în sticle de whisky în mărime naturală, îmi aduc aminte una de
Johnny Walker Blue şi una de
Glenfiddich de 21 de ani, oameni aşa, ca piesele de şah în mărime naturală (mda, Keith şi Alin în ţara minunilor), şi
i-am făcut semn lui Keith, care era după mantinelă, la trei metri,
arătîndu-i două degete în sus, THUMBS UP! şi el
s-a uitat spre mine şi credem că zice ceva
kul dar din gura lui aud, "bla, bla, bla", şi deodată mi
s-a tăiat tot avântul, dar în secunda următoare şi cei din jurul lui Kieth spun "bla, bla, bla", şi sticlele umblătoare "bla, bla, bla", şi tot sunetul devine un blablabla asurzitor (gen "malkovich, malkovich").
Dimineaţă aflu că
Stones-ii au ajuns de cu seară la Athénée Palace, am dormit la mai puţin de 500 m distanţă.
M-aş fi dus şi io la hotel să văd ce se întâmplă dacă veneam mai repede în oraş, dar şi aşa se pare că
m-am dus
sleeprunning, in the realm of the mad hatters and huge whisky bottles.
"Oh I'm sleeping under strange strange skies
Just another mad mad day on the road
My dream is fading down the railway line
I'm just about a moonlight mile down the road
I'm hiding sister and I'm dreaming
I'm riding down your moonlight mile"
16 iulie 2007, luni.
Keith
on stage, T minus 30 de ore aprox.
17 iulie 2007. Rolling Stones azi. punct.
La 40 de grade, de
mi-a luat foc capul. "
Start Me Up"! Keith
the human riff la Bucureşti, în buclă cu Ronnie Wood. "
Never stop". Am cumpărat şi vîndut bilete la concertul ăsta de parcă eram
promoter. O să fie o seară istorică. Acum 9 ani
i-am văzut prima oară la T mobile arena, în Praga. Apoi în 2003, în parcul Letna, din nou în Praga. Iar anul trecut trebuia
să-i vad la Brno, dar a căzut Keith din cocotier. Ireal că au venit în România. Şi că azi e marţi.
18 iulie 2007, miercuri.
Au fost. După 17 ani de când puteau să tot vină. Probabil ultima strigare, pentru că
l-am observat pe Keith, părea foarte obosit la sfîrşitul concertului,
tired but...
happy!!! Nu ştiu dacă va mai avea loc un turneu în 2010. cu Charlie Watts în poziţia 69 (de ani,
I mean)...
so...
Bucureşti, România. Stadionul "Lia Manoliu".
public: peste 60.000 de oameni (acum am auzit de 68.000)
marţi 17 iulie 2007, ora 21.22,
enter Mick Jagger:
"Bună seara, Bucureşti! Salut, Romania" (
courtesy of Big, he he)
Playlist:
1.Start Me Up
2. Let's Spend the Night Together
3. Rough Justice (1st song from
A Bigger Bang)
4. You Can't Always Get What You Want
5.
I'll Go Crazy (James Brown cover)
6 Midnight Rambler (inspirată de criminalul în serie Albert DeSalvo)
7. Tumbling Dice
8. You Got the Silver (Keith voc.)
9. Salt of the Earth (Keith & Mick voc.)
10. I Wanna Hold You (Keith voc.)
11. Miss You - mobile scene
12. Satisfaction - mobile scene
13. It's only Rock 'n roll - mobile scene
14. Honky Tonk Woman - mobile scene
15. Sympathy For the Devil
16. Paint It Black
17. Jumpin' Jack Flash
18. Brown Sugar (bis)
starring:
Chuck Leavell - keyboards
Darryl Jones - bass
Lisa Fischer - backing vocals
Tim Ries - saxophone
Bobby Keys - saxophone
Michael Davis - trombone
Pentru prima dată am urmărit
ştirile cu interes, ziare, suplimente speciale. Eram în hotel la Mamaia sîmbătă, când am stat
să-l văd pe Moţu Pittis vorbind la
Antena 2 (şi altă dată am stat să văd documentarul de pe VH 1
When Metallica rules the world), filmuleţele de pe Pro TV cu documentarul oficial al turneului în două părţi (
Fenomenul Rolling Stones),
s-au dat leafleturi cu texte şi de la Evenimentul zilei şi de la Vodafone şi supliment Business magazin despre Stones!... (iată şi ceva linkuri:
Evenimentul Zilei ediţie specială şi
cronica de concert - din care lipseşte momentul James Brown - vezi piesa în filmuleţul cu
Fenomenul partea a doua, după
Start Me Up - şi se dă informaţia că
Sympathy for the D. o cântă ei pe genericul final la
Interview with a Vampire, nu ei, ci G'n'R...)
Mulţi curioşi mulţi figurişti, 42 de grade afară, organizarea în schimb horror şi fără hidratare şi cu abureala aia că nu se mai intră după 8, cozi imense şi sectoare ultraaglomerate, eu am avut noroc şi am scăpat de toate problemele astea şi de biletele în plus pe care le luasem pentru un prieten (fraier cu cioc, daca mă întrebi pe mine), deci din punctul ăsta de vedere - de kkk, dar mă aşteptam la asta, deşi
B-estivalul cum
s-a putut organiza mai bine şi
într-un spaţiu care părea şi este horror...
anyway, you can't always get...but can you get...?Favoritele mele,
riffurile la
Start Me Up , la refrenul "
you make a grown man cry", mi
s-au umezit ochii;
boogie-ul lui
Midnight Rambler (everybody's gotta go) şi..."
pleased to meet you, hope you guessed my name", cu altfel de instrumentaţie, de solo, (
wow, Keith la 3 metri de mine băga
intens-şi chiar cu
falsetto!!!), dar tot nu ştiu cine e trubadurul ucis înainte să intre în Bombay / Ghandi, sir Ben?... aş fi vrut sa cânte şi
Gimme Shelter...
Eu
i-am văzut a treia oară, dar am citit în materialul
infectaţi cu rs că a fost un german care
i-a văzut de 133 de ori!!!!!! Io cred că lui ar trebui
sa-i dea o bursă Mick & Keith...
Cam asta a fost
their satanic majesties in Bucharest, vineri Budapesta,
and if there is a god of rock'n roll (meaning don't fuck it up Loki), duminică Brno!!!
Notă: Fotografii din concert: Andrei Creţulescu.