România Liberă / iulie 2007
La Ierusalim a avut loc săptămâna trecută a 24-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film 2007, organizat ca în fiecare an de Cinemateca din Ierusalim împreună cu Arhiva de Film a Israelului. Din echipa festivalului face parte de 20 de ani şi Costel Safirman, critic şi producător de film stabilit din 1987 în Israel, poate de aceea, exact în mijlocul steagurilor suspendate timp de zece zile peste intrarea în frumosul sediu al Cinematecii, a tronat drapelul României. Primul film românesc a fost prezentat în festival în vara lui 1989. Nu orice film, ci Reconstituirea lui Lucian Pintilie. De atunci, România participă în fiecare an, deşi festivalul nu organizează competiţie decât pentru filme israeliene sau care au legătură cu patrimoniul spiritual evreiesc. Celelalte filme - succese de la mari festivaluri, din ţara proprie, filme de mare valoare - sunt prezentate în afara competiţiei.

În acest an, festivalul l-a omagiat postum pe Cristian Nemescu, printr-un medalion cuprinzând California Dreamin' (nesfârşit) şi scurtmetrajele acestuia, în timp ce filmul lui Radu Muntean, Hârtia va fi albastră, a fost inclus în secţiunea necompetitivă Panorama. Filmele lui Cristian Nemescu au avut succes, mai ales lungmetrajul, deşi sălile n-au fost complete la nicio proiecţie a filmelor româneşti (programul festivalului fiind amplu). Prezenţa la Ierusalim a actorilor principali, Răzvan Vasilescu şi Jamie Elman, precum şi a lui Yvonne Irimescu din partea Fundaţiei NexT, i-a dat publicului posibilitatea să afle mai multe despre personalitatea lui Cristian Nemescu şi despre filmele sale. După prima proiecţie a filmului lui Radu Muntean, două doamne emoţionate au venit la mine spunându-mi că sunt plecate din România în 1962 (nici nu mai ştiau bine româneşte), dar că au înţeles perfect filmul şi că, dacă voi vorbi cu regizorul, să-l felicit cu toată căldura. Cercul Cultural de la Ierusalim, adică neobosiţii Leon Volovici şi Costel Safirman, a organizat o întâlnire care va fi inclusă într-un volum viitor al deja celebrelor "Întâlniri de la Ierusalim", editate de Institutul Cultural Român. S-a căzut de acord că e sau nu e vorba de un nou val al tinerilor cineaşti, în România se întâmplă un reviriment cinematografic important. Iar Medeea Axinciuc, directoarea Institutului Cultural Român din Tel Aviv, a dezvăluit un secret: la toamnă, în noiembrie, va avea loc la toate cele trei cinemateci din Israel, din Ierusalim, Tel Aviv şi Haifa, o retrospectivă a filmului românesc recent, la care lungmetrajele de succes ale ultimilor ani, vor veni împreună cu autorii lor.

Festivalul de la Ierusalim a prezentat la această ediţie 200 de filme - lungmetraje, scurtmetraje şi documentare. Secţiunea Panorama strânge succesele anului, de aceea e bine că festivalul se desfăşoară în această perioadă, după Berlin şi Cannes, şi că are de unde alege. Organizatorii au dorit foarte mult să arate şi filmul lui Cristian Mungiu, 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, dar nu l-au putut obţine de la distribuitorul israelian care, pentru că dă filmul în cinematografe la toamnă, a preferat să-l promită Festivalului de la Haifa, mai apropiat ca dată. Noul sediu al Cinematecii, teatrul principal de operaţiuni, de-abia a fost renovat. De fapt, renovarea s-a petrecut într-o viteză extraordinară. Cochet şi modern, el adăposteşte şi o parte a Arhivei de Film a Israelului. Renovarea e foarte costisitoare, dar se face cu ajutorul foarte multor donaţii. Directoarea festivalului şi fondatoarea Cinematecii de la Ierusalim, Lia Van Leer, e născută la Bălţi, în Basarabia şi este, la peste 80 de ani, foarte energică. Spune peste tot că e născută în România. Ea a înfiinţat prima arhivă de film din Israel, pornind de la câteva role.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus