De ce mi-era mai teamă n-am scăpat. Am întârziat trei minute la Se credea un Picasso / Fall Down Dead (din cauza tramvaiului) şi am ratat-o pe Mihaela Rădulescu. A apărut înaintea genericului. Dar am prins-o pe Monica Bârlădeanu (care în Statele Unite şi-a prescurtat numele în Dean, ca să fie mai uşor de pronunţat.). Am întrebat colegii de la vizionare ce-am pierdut. Mihaela Rădulescu (Theresa în film) vorbeşte la telefon într-o parcare şi psihopatul interpretat de Udo Kier o omoară cu briciul şi-şi face modelul de artist pe ea (culminând cu un V culcat). Monica Dean are un rol mai consistent, de care se achită ok. Dar spuneţi-mi pe cineva care şi-o poate imagina în rol de femeie de serviciu pioasă, care spune rugăciuni învârtind mătăniile pe deget.
Fall Down Dean (sic) pare o parodie de thriller. El este produs de Nesim Hason, bossul firmei de distribuţie (prezentă şi în România) New Films International. Acesta s-a lansat de puţină vreme şi în producţie, un exemplu mai serios al noii sale activităţi fiind intimistul Marie and Bruce. Cu acest thriller al cărui final e intenţionat deschis el speră poate să lanseze o serie cu un succes similar Tăcerii mieilor sau seriei Scream. Nu văd cum. Scenaristul Roy Sallows şi regizorul Jon Keeyes parcă îşi dau silinţa ca povestea să aibă cât mai puţină logică, iar împreună pun în gura actorilor replici care se întrec în ridicol. Nu m-au convins decât urletele lui Dominique Swain. Dacă mi-ar mai arde de verdicte şi n-am râs chiar tot filmul, atunci aş spune că actriţele sunt mult mai convingătoare decât actorii, deşi şi unii şi alţii sunt mutilaţi de lipsa de calităţi a regizorului, care devine fatală în condiţiile în care filmul e realmente prost scris.
Psihopatul interpretat de Udo Kier nu e nici Frankenstein, nici Dracula, ci un fel de văr de la ţară al lui Hannibal Lecter, pe care se străduieşte să-l ajungă din urmă, copiindu-l superficial. Nu din pricina lui Udo Kier, ci din vina scenaristului. La fel cu majoritatea psihopaţilor din filme, Picasso e un artist care se exprimă mutilându-şi victimele. Capodopera lui ar fi s-o facă harcea-parcea pe Christie (Dominique Swain), o tânără care întâmplător are profilul fizic visat de "artist" şi care este martorul uneia dintre crime. Subiectul e deja atât de banal, dar când personajele îşi mai şi definesc profilurile stereotipe prin fraze declarative trădând faptul că regizorul chiar nu ştie ce să ceară de la actori, e evident că latura horror se dezumflă şi fiecare nouă secvenţă devine tot mai hilară. Chiar şi David Carradine pare un moşuleţ care tocmai a suferit un atac cerebral.
Fall Down Dead se crede multe, dar stângăcia lui te face să te întrebi dacă nu cumva e realizat de vreun electrician din echipă.