Trec de poşta mare, mă strecor printre maşinile care sugrumă Strada Mitropoliei. Taxiurile s-au bulucit în faţa barierelor ce mărginesc Piaţa Mare, un şofer înjură crunt, cu dulce accent ardelenesc. Îmi pare rău că încă nu mi-am luat bicicletă. Fac stînga, trec pe lîngă Hermann-primar şi mă strecor pe sub bolta de piatră. După ce trec de poarta de fier a vechii Case Altemberg sînt salvată, căci am ajuns în alt secol, în altă poveste.
Sub cortul ridicat din stinghii de lemn, un pletos cu şorţ de piele bate fierul încins pe nicovală. Altul dă cu rindeaua pe lemnul unei uşi, apoi lăcuieşte de zor un dreptunghi cît un biscuite. Un munte de saci de cărbuni, printre care mişună tinerii cu cămăşi albe, veste negre şi pălării. Sînt transpiraţi, strigă unul la altul în germană, dîndu-şi comenzi scurte. I-aş asemăna cu piticii Albei ca Zăpada, de nu m-aş simţi chiar eu un pitic între ei şi de nu i-aş privi lungindu-mi gîtul în sus.
Într-o încăpere alăturată, o fată cu batic în cap lucrează migăloasă la o vioară; din cînd în cînd, înmoaie un şerveţel într-un borcan cu apă, ce încă poartă eticheta de "Roşii în bulion", de la Buftea. Lîngă ea, un pian dezmembrat - ah, cît seamănă cu cel folosit de japonezi în Unchiul Vanea, cel dintre-ale cărui clape prăfuite creştea grîul! -, aşteptînd să fie readus la viaţă de mîinile dibace ale unui personaj cu joben. Aşa arată curtea Muzeului de Istorie din Sibiu, populată de calfele călătoare, pornite din Germania şi ajunse la Sibiu în lungul lor drum ce reconstituie o tradiţie păstrată de secole.
Rockeri teleportaţi
Expoziţia Calfe călătoare ilustrează tradiţia tinerilor dulgheri, tîmplari, zidari, pietrari, sculptori şi este însoţită de demonstraţiile practice ale calfelor. Conform tradiţiei, calfele pleacă de acasă pentru trei ani şi o zi, pentru a dobîndi experienţă profesională şi de viaţă. Tradiţia s-a păstrat în ţări ca Germania, Austria, Elveţia, Norvegia, Suedia, iar Sibiul se află pe traseul călătorilor. De cîţiva ani, în fiecare vară, calfele pot fi văzute peste tot prin centru; sar în ochi de la distanţă cu costumele lor alb-negru, cu pletele lungi şi cercei în urechi, de parcă rockerii de la ARTmania ar fi fost teleportaţi cu secole în urmă. E prima oară însă cînd se fac astfel de demonstraţii publice, în paralel cu expoziţia de la muzeu, despre breslele sibiene. "Sîntem treizeci, am venit din Oldenburg, un oraş de lîngă Bremen. Sîntem la Sibiu de o săptămînă şi mai stăm încă două", îmi spune Simon Tischler, de 24 de ani, cel care lustruia biscuitele de lemn. Tischler, adică tîmplar, fiindcă numele reale ale tinerilor dispar odată ce calfele pornesc la drum.
Doar prin muncă
Simon lucrează la uşa care va fi pusă la Casa Calfelor, o clădire istorică din Piaţa Huet, unde calfele vor locui pe viitor. "Aici lucrează calfe călătoare la restaurarea vechii Case a calfelor. Orice donaţie, ei lucrînd doar contra cazare şi masă, este binevenită şi necesară. Vă mulţumim", este inscripţionat la intrare, pe stinghii de lemn. "I-am invitat aici şi pe alţii, încă cincizeci de calfe, şi din Franţa, dar depinde de ei dacă vor veni pentru acest proiect", spune Simon.
Printre calfe se numără tîmplari, fierari, lutieri, sticlari, iar toţi lucrează numai cu tehnică veche. Simon e plecat de-acasă de nouă luni. "E greu, dar ne ajută ospitalitatea oamenilor, care ne oferă casă, mîncare. Noi avem voie să cîştigăm doar din muncă. Trebuie să purtăm hainele tradiţionale şi să respectăm regulile. Vedeţi, colegul meu are o cravată roşie, iar eu nu am deloc. Fiecare îşi respectă breasla din care face parte", explică tînărul german.
Ce îi lipseşte cel mai mult, mereu pe drumuri, în timp ce prietenii lui de acasă se bucură de tot confortul, bîntuie pe Internet, se uită la filme pe DVD? "Noi mereu sîntem oaspeţi. Aş vrea să pot să fiu şi eu gazdă, să ofer ceea ce pot. Dar nu e posibil."
Interes: Brukenthal, record de vizitatori
Graţie expoziţiilor din cadrul Capitalei Culturale Europene, Muzeul Naţional Brukenthal a atins un număr record de vizitatori în această jumătate a anului: aproape 90.000. "S-a întîmplat un lucru uluitor: că un muzeu a reuşit să organizeze 50 de evenimente de calitate. Cred că nici la nivelul Ministerului Culturii, toate muzeele care ţin de minister nu organizează atîtea vernisaje", spune directorul Sabin Luca. "Calfele călătoare" pot fi văzute în curtea Muzeului de Istorie pînă pe 29 iunie 2007, iar proiectul animat aparţine Parohiei Evanghelice Sibiu.
Din meniul cultural: Animale verzi
Oraşul Luçon aduce la Sibiu, în perioada 9-22 iulie 2007, cîte ceva din frumuseţea Franţei. În Piaţa Mare, francezii au făcut o demonstraţie de artă topiară (arta născută în epoca Romei antice, care se înrudeşte cu sculptura pe plante vegetale vii), construind animale din iederă: doi urşi şi o barză, înconjurate de flori. Programul francezilor mai include o expoziţie foto despre tinereţe şi una despre gastronomie, precum şi recitaluri de cîntece franţuzeşti din secolul XX.
Festivalul Internaţional al Artei Lirice se desfăşoară în perioada 20 iulie - 2 august 2007. Pe 2 august 2007, Vienna Opera Company şi Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat Sibiu prezintă Don Pasquale spectacol realizat în colaborare cu Opera din Iaşi, de unde au fost împrumutate scenografia şi costumele. Dirijor va fi norvegianca Anne Randine Overby, iar regia e semnată de Cristina Cotescu.