Cinema - Revistă a Centrului Naţional al Cinematografiei - a ajuns la numărul 2 (iulie/august 2002).
Din primul număr (cel cu Ilinca Goia pe copertă) remarcasem calitatea hîrtiei şi jurnalul lui Cristi Mungiu de la Cannes -
Cum l-am cunoscut pe Duane Reade ("Duane Reade", alias Jim Jarmusch). Din numărul acesta (cu Nicole Kidman pe copertă) am remarcat calitatea hîrtiei şi reportajele/ interviurile lui
Dorin-Liviu Bîtfoi.
Revista suferă, în primul rînd, de o formă - tipic dîmboviţeană - de
"supra-conducere" (pe lîngă aceea, evidentă, a organismului care o patronează): există un director (Laurenţiu Damian), un director artistic (Cristina Corciovescu), un
redactor-şef (Călin Căliman), un
redactor-şef executiv (Irina Coroiu) şi doi redactori coordonatori (Marilena Ilieşiu şi
Dorin-Liviu Bîtfoi)... Cum aceştia din urmă se presupune că sînt tot un fel de şefi - de bine ce "coordonează" -, rezultă că revista are un singur redactor: pe doamna (sau domnişoara) Sorela Maria Mişcoi!
Apoi,
s-ar putea să vă întrebaţi - ca şi mine - ce este acela un "director artistic"? Ei bine, nu este nicidecum ceea ce credeaţi/credeam: Cristina Corciovescu face reportaje (în satul Petrăchioaia, acasă la Radu Gabrea şi Victoria Cociaş) şi interviuri - în acest număr, cu Vlad Păunescu, patronul lui
Castel-Film, care pune punctul pe "i" recunoscînd un lucru de bun simţ: din cele 75 de filme în care a fost implicat "Castelul", "marea majoritate au fost prestaţii"... E ceea
ce-am bănuit fiecare, dar e bine
c-o spune chiar dl Păunescu.
În calitate de
redactor-şef, dl Căliman scrie editorialul (La răscruce de valuri - greu de vizualizat titlul; probabil, se referă la o tornadă marină),
redactorul-şef executiv Irina Coroiu face un reportaj despre filmul lui Ioan Cărmăzan
Raport despre starea naţiunii (
"nu-i un reportaj de platou" - ne asigură autoarea în şapou-, "ci reconstituirea perioadei de filmare"; doar că - la finalul reportajului/reconstituire - scrie clar: "Reportaj de Irina Coroiu"!), redactorul coordonator
Dorin-Liviu Bîtfoi face şi reportaje, şi interviuri (unul despre Festivalul Transilvania, celălalt cu Michael Radford - invitat al festivalului), celălalt redactor coordonator, Marilena Ilieşiu, are în grijă 2 pagini de "Magazin" ("Zvonuri adevărate din Camera Secretelor", "Adrenalină pentru Arnie", etc.) şi poate că vă întrebaţi - în aceste condiţii - ce face directorul publicaţiei, regizorul Laurenţiu Damian...? Multe; prea multe - pentru un director, şi regizor pe deasupra: face interviuri (cu E.S. Pierre Menat, fostul ambasador al Franţei, şi Diana Dumbravă, actriţă), face reportaje (pe platoul filmului
Maria, în care joacă Dumbravă) şi -
last, but not least - scrie un articol intitulat
Porno Cinema, cu subtitlul
Sau ce a mai rămas de scos din Cutia Pandorei... (vezi P.S.-ul)
Mai există două corespondenţe (de la Cannes, semnată de Adina Darian, şi de la Moscova, semnată de Călin Căliman), trei pagini de poze cu Nicole Kidman
(într-una, atît de obosită încît înţelegi de ce
s-a ascuns de parapazzi români) şi opt pagini de
talmeş-balmeş în care
Ce ştiaţi/Ce nu ştiaţi, Cifrele, Reţetele, Vedeta Freddie Prinze Jr.,
Opiniile criticului (inadmisibil de necritice!) şi o coloană insistentă numită
Atenţie la gafe! asigură o harababură completă. Apropo de gafe: există una - uriaşă - chiar printre informaţiile oferite cititorilor - Palme d'Or la Cannes, în 1987, pentru
Barfly al regizorului Barbet Schroeder; în anul acela, Palme
d'Or-ul a fost atribuit lui Maurice Pialat pentru
Sous le soleil de Satan! Şi nu, Barbet Schroeder
n-a luat nici un Palme d'Or; nici atunci, nici vreodată...
Acestea fiind spuse, să mai aşteptăm - cu "înfrigurare" - următorul număr al
Cinema-ului? Alle gutte dinge sind drei: poate că numărul 3 va fi cel cîştigător...? Dacă nu, ghinion. Şi, oricum, atenţie la gafe!
P.S. În pofida rugăminţilor repetate ale directorului L. Damian de a colabora la revistă, am refuzat sistematic. Acum, cu numărul 2 în faţă, ştiu şi de ce:
Ce a mai rămas de scos din Cutia Pandorei? Plagiatul!
Ce rost ar fi avut să scriu în
Cinema, cîtă vreme sînt "preluat" - fără ghilimele şi fără acordul meu - chiar
într-un text al directorului?!
Într-un articol apărut în
Elle (februarie/2001), intitulat
"Cine-a pus Sexul în Film?", scriam aşa: "Înainte de a exista sofisticatul
film erotic a existat - o să vi se pară ciudat - cinstitul film porno. (...) foarte curînd,
perversul Hexagon avea să producă mai multe decît SUA (...) de la filme cu puţin sex
s-a ajuns la filme cu mult sex şi apoi la sexuri cu puţin film."
În
Cinema nr. 2, L. Damian "scrie" aşa: "Înainte de a exista filmul erotic a existat, nu glumesc, cinstitul film porno. (...) mai ales în
perversul Hexagon, care a întrecut în număr şi imaginaţie pe toată lumea dispusă la hot. (...) De la filme cu puţin sex
s-a ajuns la film cu mult sex şi apoi la mult sex cu foarte puţin film."
Nu mi se mai pare ciudat, iar L. Damian nu glumeşte; dar nici eu... Aştept scuze!