Atrageri şi reţineri - Riding in Cars with Boys

Bev ("Beverly") Donofrio are 15 ani şi e o pieptoasă. Va să zică n-are probleme cu atragerea băieţilor, ci cu reţinerea lor - după consumarea "tradiţionalei" partide de sex pe bancheta din spate a maşinii. Fay este prietena ei cea mai bună, dar maică-sa e o scorpie snoabă care se uită la Bev ca la o ţoapă. Tata şi mama Donofrio sînt poliţist, respectiv casnică. Familia Donofrio e mai strictă la reguli, fiind de origine italiană; cînd Bev rămîne însărcinată - nu cu cine-ar fi vrut, dar asta-i viaţa! -, nunta se face în 2 timpi & 3 mişcări iar tata poliţist ţine un toast ca la-nmormîntare...

Băieţii din viaţa mea (în original: Riding in Cars with Boys, adică un fel de "Datul în bărci în maşini cu băieţii") e un film cu scenariul în două luntri. Începe ca o comedie - destul de simpatică - se dezvoltă apoi - precum sînii lui Bev - ca o dramă şi se termină, 20 de ani după, ca nu se mai ştie ce. Ideea principală este că Bev vrea mai mult de la viaţă (o facultate, o carieră...), dar că n-are noroc. (Sau că are ghinion.) O poveste adevărată, cică - Beverly Donofrio a scris romanul după care s-a făcut scenariul după care s-a făcut filmul -, foarte adevărată dar şi foarte, foarte banală, aşa că nu-nţelegi de ce roman, de ce scenariu, de ce etc... Mai ales că Drew Barrymore (Bev) nu e-o mare actriţă, Penny Marshall nu e-o mare regizoare, iar singurul actor mare din distribuţie (James Woods, în rolul tatălui) intră la apă pînă peste urechi în această peltea interminabilă. (Cît despre cîntecul "pe două voci", tată-fiică, pe care ne e dat să-l auzim de două ori, mai bine să nu-mi aduc aminte!) Riding in Cars with Boys putea fi un film mişto dacă viaţa ar fi fost a alteia - să zicem, Madonna: tot italiancă, tot pieptoasă... Dar ce carieră!