Două steluţe - Fracture

Dintr-o pornire cel puţin stranie, am purces la vizionarea acestui thriller juridic cu maximum de punctaj (şase steluţe) în buzunar.

Prima a zburat cînd am văzut că opening-ul e filmat ca un spot la parfumuri, rătăcit ca din întîmplare pe Hallmark.

A doua steluţă a plecat cu vaca atunci cînd personajul principal (un Anthony Hopkins plecat cu leapşa), aeronaut înşelat, pune la cale să-şi execute consoarta şi să scape basma curată bazîndu-se pe nişte coincidenţe mari cît China.

A treia a dispărut cînd celălalt personaj principal (un Ryan Gosling jucînd cu picioarele), procuror infatuat, a muşcat momeala întinsă de acuzatul care-l sfida să-i probeze vinovăţia evidentă... în ochii oricui, mai puţin ai scenariştilor. Care scenarişti, în paranteză fie spus, încearcă o şmecherie: încep filmul arătîndu-ţi exact cine pe cine killăreşte, pentru ca apoi să, vezi-Doamne!, analizeze personajele, în timp ce tu te minunezi de manipulările savante ale unui actor care, am impresia, îl cam regretă aprig pe musiu Lecter.

În fine, a patra steluţă a luat-o la vale în momentul twistului final, atît de contorsionat & vînăt încît abia mai respira, moment în care mi-am dat seama că regizorul Gregory Hoblit n-a făcut în viaţa lui un film bun - iar acest telefilm anonim cu aer de glumă gonflată îmi confirmă că nici n-o să facă prea curînd.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.