Fără a bîntui prea mult în zona plotului (originalitate zero), dat
fiindcă-i vorba doar
de-un altoi de
Bruce Almighty (Dumnezeul Morgan Freeman găseşte un muritor cu potenţial
şi-i dă viaţa peste cap) pe biblica legendă a lui Noe (o ştiţi, aia cu potopul), trec la
ce-i în neregulă cu această superproducţie
care-a costat 175 de milioane de dolari
şi-a cîştigat sub jumătate.
Dacă vă uitaţi cu atenţie în caseta tehnică a acestui film (al cărui motto e "
o comedie de proporţii biblice") veţi vedea că,
într-adevăr, avem
de-a face cu o distribuţie formată, în cea mai mare parte, din actori de comedie. Cu toate acestea, filmul echipei Tom Shadyac / Steve Oedekerk este suspect / flagrant de neamuzant (combinaţia comedie de situaţie - lecţie de morală de sorginte creştină
nu-i tocmai inspirată). Aş merge pînă
într-acolo încît să afirm că cei doi reuşesc
să-l facă pe Steve Carell, unul dintre cei mai buni actori comici şi dramatici deopotrivă (vezi
The Office), să pară iritant (propun banarea ritualului dansat care
nu-i simpatic nici prima, nici a doua şi nici a noua oară cînd e executat) sau chiar vulgar (momentul cu igiena nazală performată la oglindă oferă mai multe informaţii de origine anatomică decît simţem nevoia să aflu).
Dar la ce bun? Steve Carell e ultima problemă a filmului... Mai degrabă, hai să "admirăm" paradoxul pe care se sprijină întreaga aventură. Primo, avem mesajul "salvaţi pădurile", dar realizatorii se mîndresc cu arca în mărime naturală, construită 100% din... lemn. Secundo, avem mesajul cu "protejaţi animalele", dar nu poate fi trecut cu vederea faptul că frumuseţile de sălbăticiuni (urşi, căprioare, lei şi crocodili la grămadă) sînt prezente pe ecran ca urmare a dresurii şi, prin extensie, a vieţii duse în captivitate. Tertio, avem mesajul cu "politicienii sînt corupţi" dar nu trebuie uitat că şi eroul nostru, Evan, deşi reformat, tot politician e... Ca să nu mai spun de metafora cu Noe Congresmanu'... Mai
că-ţi vine să
te-neci. Un potop, ceva? Cineva? Oricine?