O capodoperă postmodernă - Brazil

Pe micile ecrane este prezentată capodopera regizorului Terry Gilliam Brazil. Realizat în 1985, filmul a avut un destin cu totul neobişnuit. Prevăzut a fi un succes financiar, Brazil a capotat la box-office şi nu a fost prizat la momentul premierei decît în mediile SF ale întinsului fandom american. Entuziasmul apariţiei acestei opere cu totul neobişnuite l-a făcut pe marele scriitor de SF Harlan Ellison s-o considere drept capodopera capodoperelor, lucru care nu i-a impresionat pe producătorii filmului. Aceştia, speriaţi de durata prea mare a peliculei şi considerînd-o greu de înghiţit, au amputat filmul cu 10 minute şi şi-au plîns banii pierduţi.

Atmosfera filmului aminteşte de cea din 1984 şi din alte distopii celebre ale secolului XX, tratate însă în cheie comică şi grotescă, lucru care a făcut ca Brazil, în faţa imposibilităţii de a i se atribui un gen coerent, să fie etichetat drept film SF. Din perspectiva timpului, însă, el este mult mai mult decît atît, după cîţiva ani scurşi de la premieră Brazil devenind în mod evident unul dintre cele mai importante filme din istorie.

Opera lui Terry Gilliam este, de fapt, un exemplu de postmodernism cinematografic, poate cea mai reprezentativă şi coerentă estetic încercare de a transpune în film principiile şi ideile acestei provocări culturale. Brazil aplică tehnica colajului şi a citatului, specifică acestui curent artistic, asupra a nenumărate imagini şi aspecte din diverse zone ale culturii, nu în ultimul rînd cinematografice. Societatea imaginată de dramaturgul Tom Stoppard, autor al scenariului, şi plasat "undeva, în secolul 20" este o decisivă contribuţie la străvechea temă a oraşului şi a arhitecturii în cinema, filmul făcînd o reverenţă strămoşului oricăror încercări în acest sens, Metropolis, şi excelînd în privinţa decorurilor şi a scenografiei. Lumea din Brazil poate sugera o societate tipic britanică cucerită de invadatorii nazişti, ale căror uniforme le poartă forţele de represiune, decorul este o combinaţie între tehnologia informatică şi stilul anilor '40, dar totul e doar mistificare şi iluzie; filmul este un joc, tipic postmodern, născocit de o minte genială.

În plus, marile teme ale acestui curent artistic: visul, iluzia, lumea în lume, lumea ca vis sau ca produs al minţii omeneşti, sunt la ele acasă. Brazil citează secvenţe din filme celebre, ca: Metropolis, Casablanca, The Battleship Potemkin, iar melodia care dă titlul filmului este un şlagăr conţinînd un refren absurd: Tomorrow was another day....

Regizorul Terry Gilliam, unul dintre foştii componenţi de bază ai trupei engleze Monty Python, era în 1985 la al doilea film pe cont propriu, după Time Bandits, dar de-atunci el a realizat, una după alta, pelicule efectiv miraculoase, care l-au făcut să fie numit "un Mélies al sfîrşitului de secol": The Adventures of Baron Münchausen, The Fisher King, Twelve Monkeys, Fear and Loathing in Las Vegas.

În distribuţia lui Brazil îi găsim pe: Jonathan Pryce, Robert de Niro, Kim Greist, Ian Holm, Bob Hoskins, Katherine Helmond, Michael Palin, Peter Vaughan.