O Lindsay Anderson! - O Lucky Man!

Filmul este realizat în trena curentului britanic free-cinema, al "tinerilor furioşi" englezi de la începutul anilor '60. În legătură cu curentul free-cinema, trebuie menţionate numele regizorilor: Tony Richardson, Lindsay Anderson, John Schlesinger, Karel Reisz şi, paralel acestei mişcări, Joseph Losey, regizor de fapt american, dar care, pentru a scăpa de MacCarthysm, s-a mutat în Anglia, unde şi-a realizat cea mai mare parte a operei. Totodată, free-cinema-ul a impus doi mari actori, care au debutat în filmele acestui curent: Tom Courtenay şi Albert Finney.

Această importantă şcoală de film britanică a depăşit problematica de stînga tributară epocii prin transfigurare artistică, reuşind în acelaşi timp o analiză a viciilor instituţiilor engleze neegalată ulterior, nici măcar în revirimentul cinematografiei insulare din anii '90. Dintre toate numele de mai sus, cel mai original s-a dovedit a fi Lindsay Anderson (1923-1994), care, după încheierea etapei free-cinema, a semnat filme din ce în ce mai şocante, provocatoare şi bizare (din păcate cu pauze foarte mari în timp), cu mult departe de canoanele curentului al cărui principal teoretician a fost. Debutul său în lungmetraj s-a produs tîrziu, în 1963, cu Viaţă sportivă / This Sporting Life (interpret Richard Harris), care este unul dintre cele mai puternice filme ale curentului. Imediat, regizorul a început să iasă din chingile mişcării pe care el însuşi le stabilise: If (1969) este o stranie şi neconvenţională critică a sistemului represiv de învăţămînt britanic, premiată cu Palme d'Or la Cannes. În 1973, acest O, Lucky Man! face o radiografie a întregului sistem instituţional englez, prin intermediul traseului ascensional-descendent al unui tînăr comis-voiajor, veritabil navigator pe valurile unei societăţi instabile. Nimic nu este iertat din înfloritorul capitalism britanic al anilor '70: politica, afacerile, poliţia, justiţia, biserica, toate sunt minate de corupţie şi ipocrizie. Viziunea lui Lindsay Anderson este una satirică, de un comic coroziv, impregnat de absurd şi sarcasm. Cine a urmărit mai de mult, Britannia Hospital (1982) a putut vedea cum această abordare artistică este dusă la perfecţiune, într-un film halucinant de la prima pînă la ultima secvenţă, în care autorul nu-şi pune nici o limită fanteziei debordante, evenimentele acumulîndu-se pe principiul bulgărelui de zăpadă. Spitalul căzut pradă harababurii devine o metaforă a unei societăţi tarate şi condamnate, condusă de o regină mai ridicolă decît toate celelalte personaje (îndrăzneală posibilă, evident, numai într-o monarhie constituţională!). Ultimul film important al regizorului, Balenele din august / The Whales of August (1987), este o poveste mai intimistă şi umană, care recuperează talentul a două vechi staruri, Bette Davis şi Lillian Gish.

Interpretul rolului principal din O, Lucky Man!, Malcolm McDowell, a avut o apariţie fulminantă în anii '60, cu rolurile din If şi The Clockwork Orange, părînd interpretul ideal pentru revoltaţii demonici şi posedaţi, de un romantism satanic. Ulterior însă, acest excepţional de înzestrat actor a eşuat în filme de duzină. Malcolm McDowell a jucat în trei filme de Lindsay Anderson: If, O, Lucky Man! şi Britannia Hospital.


O, Lucky Man! (Anglia, 1973)

Regia: Lindsay Anderson
Cu: Malcolm McDowell, Ralph Richardson, Rachel Roberts, Arthur Lowe, Helen Mirren, Graham Crowden, Peter Jeffrey