Titlul acestui spectacol pare un nou afront în avalanşa de pornografie şi trivialitate ce ne înconjoară, evidentă mai ales în mass-media, dar care a contaminat şi teatrul. După vizionarea spectacolului Monoloagele vaginului al Teatrului pentru Copii şi Tineret Ariel din Tîrgu Mureş, constatăm că provocarea e una de substanţă. Nimic superficial, epidemic, comercial, ieftin.
Piesa americancei Eve Ensler a fost încununată cu Premiul Obie şi a cunoscut o carieră de mare succes pe prestigioase scene din Statele Unite, dar şi din Marea Britanie, Suedia, Grecia, Israel şi Croaţia. A întrunit elogii la superlativ în mari cotidiene din lume şi în publicaţii teatrale de autoritate: "Monoloagele sunt parte din cruciada doamnei Ensler de a face să dispară ruşinea şi jena pe care încă multe femei o asociază cu trupul lor sau cu sexualitatea lor... Sunt, deopotrivă, atît o celebrarea a sexualităţii femeii, cît şi o condamnare a violării ei. De cînd s-a jucat prima dată la New York, piesa a devenit un fel de fenomen care se joacă de jur împrejurul lumii''.
Textul, montat la Madison Square Garden din New York, în interpretarea a 70 dintre cele mai importante actriţe de teatru şi film din SUA, naşte o mişcare internaţională, numită V-Day, o campanie mondială de luptă împotriva violenţei asupra femeilor. Una dintre protagoniste, Jane Fonda, declara cu entuziasm: "Eve a constituit o mişcare internaţională fără a avea o organizaţie, în sensul tradiţional al cuvîntului. Fără birocraţie, fără ierarhizări, dar cu multă dragoste şi cu mult simţ al umorului".
Teatrul Ariel se înscrie în mişcarea V-Day, aducînd la rampă Monoloagele vaginului, în traducerea şi regia Alinei Nelega. Reprezentaţia face parte dintr-un program de teatru experimental şi alternativ, Underground, iniţiat în 1999 în colaborare cu Fundaţia Dramafest şi Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile. O iniţiativă reuşită, datorată directorului Teatrului Ariel, regizorul Gavril Cadariu, care s-a soldat pînă acum cu şase producţii, ce s-au bucurat de aprecierile publicului, ale criticii, de participări la festivaluri.
Sub acest semn benefic a fost şi spectacolul Monoloagele vaginului, prezentat în urmă cu cîteva săptămîni la Centrul Cultural European (Strada Lipscani nr. 53), patronat de UNITER. La eveniment au participat organizaţii de elită, care susţin mişcarea V-Day în România, printre care şi Institutul Est European de Sănătate a Reproducerii, producătorul montării. Dincolo de impactul social, dorim să remarcăm împlinirea artistică. Inspirîndu-se din realitatea lumii contemporane, punînd sub lupă un flagel dramatic, agresiunea împotriva femeilor, Eve Ensler scrie un text solid, coerent, atractiv prin subtilitate psihologică, prin replici, jocuri de cuvinte şi paradoxuri frapante, printr-un umor fermecător, spiritual. În regia dramaturgului Alina Nelega (autoare şi a ilustraţiei muzicale), Monoloagele vaginului sunt o veritabilă "odă a sexului cald, echivoc, afectiv, prietenos, pasionat".
În decorul expresiv plastic realizat de tînăra scenografă Alina Herescu - dominat de un pantof feminin, o floare cu pistil îndrăzneţ, un violoncel -, cele 11 monoloage sunt rostite de trei actriţe, înveşmîntate într-un roşu aprins. În această ambianţă intens erotizată, Monica Ristea Horga, Elena Purea şi Roxana Marin întruchipează admirabil tipologii feminine diverse: bătrîne şi tinere, mame şi fiice, soţii şi amante, casnice şi intelectuale, femei-victimă, femei-obiect sexual. Cu francheţe, fără pudoare, ele descriu stări născute de sexul cu dragoste şi sexul fără dragoste, vorbesc despre vagin, ca loc tainic al plăcerii, ca matrice a vieţii, dar şi ca spaţiu al suferinţei - al incestului, al devierii sexuale, al mutilării genitale, al infirmităţii şi frustrării. Cele trei interprete compun aceste trăiri complexe, paroxistice, contradictorii, cu rafinament, cu ironie şi autoironie. Prin aceste partituri ele ating şi performanţa unor recitaluri actoriceşti remarcabile.
Monoloagele vaginului e un spectacol extravagant, încîntător, care ne-a cucerit prin umanitate şi emoţie.