Copilăria lui Hannibal probabil li s-a părut prea caraghios - alegînd un titlu pompos, producătorii (în special infatigabilul şi matusalemicul Dino De Laurentiis) au sperat că vor evita epitetul. S-au înşelat.
Nici nu ştiu ce-i mai trist... Faptul că Thomas Harris, cîndva un autor decent, a acceptat să se prostitueze şi să scrie încă un capitol dintr-o saga deja lejer expirată la anteriorul? Faptul că personajul central, cîndva un etalon în ceea ce priveşte noţiunea de malefic fascinant, a fost atît de muls în ultimii ani, încît a ajuns astăzi doar un (asta e!) uger toropit? Faptul că autorii (vinovaţi în egală măsură) au ales un june imberb pentru a-l interpreta pe viitorul canibal, un actor care, pe lîngă că-i fad, mai e şi francez? (reamintesc cititorilor că seniorul a fost jucat, pînă acum, de doi actori britanici...) Enfin.
Dialogurile atroce din carte (n-am citit decît recenziile, mamă-mamă!) s-au mutat, pare-se, cu căţel cu purcel, în film şi ridică întrebări pertinente a propos de cine pe cine publică în ziua de azi, dar cred că retorica e la fel de inutilă ca filmul. Culmea, de fapt, e că Harris & Co. trişează penibil - departe foarte de aşa-trîmbiţata "explorare a originilor răului absolut", Hannibal Rising e, de fapt, un revenge movie cu parfum est-european jilav, stîrnit în Lituania, în timpul marelui război, de niscai evenimente pe cît de debile pe atît de groteşti, care dau totuşi naştere celei mai halucinante replici din acest 2007 plin de barbarisme filmice: "You ate my sister!!!"