Sărbătoare la Bucureşti. Ziua întâi - FNT 2007

E noiembrie, adică Festivalul Naţional de Teatru de la Bucureşti (şi Sibiu!), ajuns la a XVII-a lui ediţie (2-15 noiembrie 2007). Nici n-a început bine că am şi dat de puhoiul ăla de spectatori, în foyer, în sală, în cafenele, care dau pulsul şi gălăgia sărbătorii. Bine, n-or fi intrat ei, toţi, la toate spectacolele de ieri; pentru aşa ceva îţi trebuie... ecuson, invitaţie sau bilet, pe care trebuie să fi avut inspiraţia să îl cumperi din timp. Oricum nu s-a lăsat chiar cu nervi şi suspine, mai ales fiindcă majoritatea spectacolelor vor fi reluate pe parcursul ediţiei. Aşa că, pentru prima zi de FNT, e de bine.

Sau de foarte bine. Cel puţin aşa a fost primit Filosofii, pe scena mare a TNB, spectacolul trupei de dansatori de la Centre Chorégraphique National d'Orléans, condusă de Josef Nadj. Aducând publicul pe scenă, aşa încât să înconjoare spaţiul de joc, spectacolul a uimit prin cât de mult a putut să nu semene cu nici o altă producţie de la noi. Mai ales că a fost vorba de teatru-dans. Prima lui jumătate a fost compusă din video-proiecţii pe paravane de pânză, care închideau un spaţiu în care se afla o orchestră ce comenta, sonor, imaginile proiectate. Iar imaginile au alcătuit un scurt-metraj mut, în care vedeai povestea simplă a cinci bărbaţi în inima pădurii, toţi îmbrăcaţi solemn, aproape funebru, cu mişcări maşinale, seci, şi gesturi atente. Ceea ce te asigura că-s "filosofi", deşi tonul lor solemn era tot timpul coborât în parodie, ca urmare a muzicii atonale, care însoţea imaginea. De la jumătate încolo, însă, spectacolul s-a constituit într-un soi de eseu coregrafic live, fără paravane, fără proiecţii. Un eseu contorsionat, compus din smuciri şi loviri de trupuri, ca sub presiunea unui delir. N-a lipsit nici de aici umorul, care a mai reglat excesul de simbol şi ritual. Dansul, deşi intim, a fost mai degrabă colectiv decât individual, cel mai mult contând atingerea între trupuri. Paroxistic, încins, deşi cam redundant, dând de câteva ori senzaţia că "acum e gata", spectacolul rămâne un experiment destul de încâlcit şi greoi, ca "filosofie" de mişcare scenică. Cel puţin pentru publicul român.

A mai fost şi Doi pentru o cină în doi, spectacolul din Irlanda (BDNC Theatre), realizat de Ciaran Taylor. O bucătărie, un cuplu şi un motiv serios de a găti. Atât de serios, încât a fost nevoie de coregrafie şi muzică live ca acest moment normal din timpul zilei - gătitul - să fie ridicat la rang de ceremonial. Iar încercările celor doi soţi de a-l duce la capăt s-au lăsat cu iritări reciproce, cu accese necontrolate, comice, toate legate într-o coregrafie imprevizibilă, precipitată. Şi aici, muzica atonală a însoţit, la tot pasul, mişcările, aducând o celebrare parodică a actelor de a găti şi a mânca. Foarte simplu, citeţ, spectacolul a plăcut.

Am mai văzut şi Oraşul de sub oraş, spectacol realizat de Teatrul Masca, în Staţia de Metrou UNIRII 2. A fost prefaţat de dansuri de societate ale studenţilor UNATC şi regizat de Mihai Mălaimare, fiind un eveniment la care s-au strâns atâţia curioşi, încât a părut un soi de happening. Poate şi din cauza locaţiei neobişnuite (staţie de metrou, să nu uităm). Iar spectacolul, care se va juca încă vreo două zile, consecutiv, a fost un colaj de cinci scene cu statui vivante, reprezentând tot soiul de situaţii şi personaje din Pompei, între care Venus, Caesar şi gladiatori. A fost o execuţie pantomimică de evidentă calitate, cu mişcări sacadate şi unele accente clovnereşti, fiind, în orice caz, primul semn că e sărbătoare de teatru în Bucureşti.


PS: Ai văzut o piesă din Festivalul Naţional de Teatru 2007 sau din FNT [off] LUNI 2007 de la Green Hours? Scrie despre ea în fix 5 rînduri (în word, cu diacritice) şi trimite fişierul rezultat la rpenescu@liternet.ro pentru ca părerea ta să apară pe LiterNet. Spune şi altora ce ţi-a plăcut şi ce e de evitat!

---

Nu uitaţi: Aplaudaţi doar dacă - şi cît - vă place! O campanie iniţiată de LiterNet.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.