Amalia respiră adîncUn text foarte bun, care
nu-ţi dă prilejul să te plictiseşti nicio secundă. Amalia îţi vorbeşte direct şi te somează să nu uiţi că trebuie să rămâi cu inima întreagă, orice ar fi. Frenezie a jocului, tristeţe suavă, ironie cruntă, sinceritate dezarmantă, încredere, speranţă, împăcare. Cheia lor: ruperile de ritm, pauzele la timp, respiraţiile adânci
într-o regie discretă, care dilată timpul şi spaţiul în spectacol, în mod firesc, pe nesimţite.
PS: Ai văzut o piesă din
Festivalul Naţional de Teatru 2007 sau din
FNT [off] LUNI 2007 de la Green Hours? Scrie despre ea în fix 5 rînduri (în word, cu diacritice) şi trimite fişierul rezultat la
rpenescu@liternet.ro pentru ca părerea ta să apară pe LiterNet. Spune şi altora ce
ţi-a plăcut şi ce e de evitat!
Nu uitaţi: Aplaudaţi doar dacă - şi cît - vă place! O campanie iniţiată de LiterNet.