Din nou un titlu multifuncţional, specialitatea casei. Care va să zică, filme pe care nu
le-am văzut, dintre cele care au rulat vara asta, cu pompă sau cu trompă, la
cinema-urile neaoşe, şi filme pe care
le-am văzut, dar
n-am apucat să le cronichez, nicăieri, niciunde.
Aşadar...
N-am văzut
Meet the Robinsons / Familia Robinson pentru că nu mă dau în vânt după animaţii.
N-am văzut
Shrek the 3rd pentru că nu mă dau în vânt după animaţii reciclate ad nauseam.
N-am văzut
Premonition / Premoniţia pentru că am întrezărit un episod de
Twilight Zone diluat.
N-am văzut
Alpha Dog / Mascul necruţător pentru că dramele veritabile devenite film încă înainte de verdict îmi provoacă repulsie.
N-am văzut
Clanul lupilor / Wolfhound pentru că, de la
Nightwatch încoace, combinaţia
rusnaci/fantasy mi se pare caraghioasă şi indigestă.
N-am văzut
Podul spre Terabithia / Bridge to Terabithia pentru că nu mai vreau să aud de adolescenţi şi lumi imaginare.
N-am văzut
Blestemul 2 / The Grudge 2 pentru că nu
l-am văzut nici pe primul şi pentru că
mi-am promis un regim care exclude fantomele asiatice.
N-am văzut
Ora de vârf 3 / Rush Hour 3 pentru că, mai tare decât grimasele lui Jackie Chan şi gargara lui Chris Tucker, mă sperie (re)numele regizorului - Brett Ratner.
N-am văzut
Bunica-i şefa! / Georgia Rule în primul rând din cauza titlului şi în al doilea rând pentru că un film cu Jane Fonda şi Lindsay Lohan sună a banc sinistru.
N-am văzut
Suspiciunea / Disturbia pentru că furtişagurile după Hitchcock nu mă coafează nici în somn.
N-am văzut
Logodnicii din America pentru că
mi-a fost pur şi simplu frică. În fine,
n-am văzut
Se credea un Picasso / Fall Down Dead pentru că
l-au tot amânat până am uitat de el -
şi-mi pare rău: între Udo Kier, Monica Dean şi Mihaela Rădulescu, aud că filmul candidează cu şanse reale la titlul de comedia anului.
Bun... Partea a doua şi răzbunarea.
Ocean's 13 / Acum sunt 13 (**) este, sper, ultima aventură cu alură de reclamă la Colgate, Omega şi Armani a trupei vesele conduse de Soderbergh şi Clooney, un soi de
remake al primului film, minus
suspence şi umor.
Lista neagră / Zwartboek (*****) este revenirea lui Paul Verhoeven deopotrivă la forma şi Olanda care
l-au consacrat - o telenovelă de spionaj acidă şi deliberat exagerată, care bate voios & sarcastic ultimul cui în coşciugul genului.
Imperiul minţii / Inland Empire (*****) este cea mai recentă experienţă extra/intra senzorială semnată David Lynch. (Încă) un coşmar la graniţa dintre demenţă şi materie, o necropsie digitală care se plimbă nonşalant din Polonia pe Sunset Boulevard şi pe care
n-are nici un sens, o dată pentru totdeauna, să încerci
s-o înţelegi. Rolul vieţii pentru Laura Dern,
într-un epic voit murdar care putea foarte bine să se cheme "best of Lynch".
Simpsonii - Filmul / The Simpsons (****) este, în fapt, un episod gonflat, care debordează de farmecul şi inteligenţa caracteristice celui mai longeviv serial animat dintotdeauna.
Tăişul gloriei / Blades of Glory (**) este o nouă comedie marca Will Ferrell - debilă, asurzitoare şi intermitent amuzantă.
Hairspray (***) este versiunea voioasă pentru cinema a musicalului bazat pe clasicul omonim semnat John Waters în 1988 - că veni vorba, apariţia magului din Baltimore pe post de "
flasher" e scena anului.
Bobby (***) este
omagiul-remember (prea)bine intenţionat pe care Emilio Estevez (dimpreună cu vreo 50 de
guest-stars) îl aduce ghinionistului RFK. Naivităţile, şarjele, platitudinea şi patetismul ar trebui să te împiedice să plângi - ciudat, nu reuşesc.
După ea (*) poate trece cu graţie drept un soi de
Îngerul necesar reloaded - ceea ce
nu-i neapărat un compliment. Un
thriller letargic şi fad, cu un final alandala, de "Piţa" expirată. În fine,
Roming (*), vândut ca un
rroad-movie (sic!) savuros, e o coproducţie statică şi interminabilă, vorbită în ceheşte şi narată în româneşte (!),
care-l plimbă pe bietul Jean Constantin ca pe un sac de cartofi, de la Ana la Caiafa. Jale.