Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Shichinin no samurai / Cei şapte samurai

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Tapiserii medievale în mişcare - Shichinin no samurai / Cei şapte samurai


Marian Rădulescu

noiembrie 2007
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Cel mai grandios film japonez realizat până la acea dată (durata filmărilor de 18 luni, buget de jumătate de milion de $, procedee tehnice neobişnuite), Cei şapte samurai reprezintă o etapă importantă în evoluţia estetică şi filosofică a lui Akira Kurosawa. Filmul (distins cu Leul de Argint la Veneţia, în 1954) reia o temă prezentă în mai toate operele sale: lupta unui individ sau a unui grup de indivizi, bine portretizaţi, împotriva rezistenţei inerte sau active a celor din jur, pentru a le arăta calea unor ameliorări posibile. Reprezentant de frunte a ceea ce s-ar putea numi "neorealismul japonez", lui Kurosawa îi plăcea să afirme că tema centrală a filmelor sale (care, atunci când nu evocă istoria şi actualitatea niponă, respiră psihologii şi drame din Shakespeare, Dostoievski, Gorki) decurgea dintr-o întrebare: "De ce oamenii nu pot să trăiască în înţelegere, în bucurie, în bunătate? De ce oamenii nu încearcă să fie mai fericiţi împreună?"

Ideea filmului i-a fost dată lui Kurosawa de lectura unei istorioare medievale japoneze ce relata cazul unui sat întreg care a închiriat samurai pentru a se apăra de bandiţi. Ca anvergură şi naraţiune cinematografică, Cei şapte samurai - după mulţi primul film de acţiune modern - rivalizează cu vârfurile creaţiei lui Griffith şi Eisenstein. Vizual, filmul lui Kurosawa este o tapiserie în mişcare, iar paralela cu unul din cele mai cunoscute file ale lui Kurosawa (Rashômon - Leul de Aur la Veneţia, în 1951), cu Ugetsu Monogatari / Povestirile lunii palide după ploaie (realizat de Kenji Mizoguchi în 1953, având acţiunea plasată tot în Japonia veacului al XVI-lea, film premiat cu Leul de Argint la Veneţia, în 1953), cu pictura clasică japoneză şi chiar cu flamandul Breughel este chiar necesară. "Pentru secvenţa finală a bătăliei dintre samurai şi bandiţi - observa David A. Coook în a sa amplă antologie de studii filmice The History of the Narrative Film - Kurosawa a imaginat o lungă secvenţă antologică ce aminteşte, prin montaj, de masacrul de pe treptele Odessei din Potemkin." Alţi critici - între care Faroh Gaffary - au remarcat violenţa caracterelor, supleţea execuţiei, vitalitatea muzicii (Fumio Hayasaka) şi frumuseţea plastică a imaginilor (Asakazu Nakai) - calităţi neprăfuite de vreme ce fac din acest evergreen al celei de-a şaptea arte una dintre culmile cinematografului-spectacol. Este greu de închipuit acest film fără prezenţa lui Kikuchio, cel de-al şaptelea samurai, interpretat de Toshirô Mifune - actor la care stăpânirea de sine constituia întotdeauna un prilej de fascinaţie şi care ascundea, în spatele nestrămutatei sale determinări, o iraţionalitate adesea explozivă şi un excepţional simţ al umorului.

"Omul - scria Donald Richie, autor american care a trăit mai bine de jumătate de secol în Japonia şi a scris pe larg despre cinematograful japonez, cu precădere despre opera lui Kurosawa şi ale lui Ozu - trebuie să lupte pentru a menţine speranţa în mijlocul acestei lumi lipsite de speranţă şi în această luptă toţi oamenii sunt fraţi. Aceasta este ideea centrală a filmelor lui Kurosawa, care, în majoritatea lor, înfăţişează drumul de la disperare la speranţă şi de aceea filmele lui sunt atât de semnificative."



 Toate articolele despre Shichinin no samurai / Cei şapte samurai


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Marian Rădulescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer