Cold Waves / Război pe calea undelor începe să facă valuri

Prima oară cînd am văzut Cold Waves / Război pe calea undelor, la ASTRA Film Fest, mi-am adus aminte de copilăria mea de la Sibiu, de pisici, de cozile la unt - la 3 dimineaţa -, cele de la lapte - de la 6 -, cum se lua curentul mai ales miercurea, cînd se dădea serialul Tineri în luptă, cum prăjeam salamul la lumînare etc. M-a emoţionat cu atît mai mult cu cît vocile pe care le ştiam "din auzite", dar cu care crescusem, căpătau figuri.

Faptul că Al. Solomon alesese o abordare subiectivă îndemna fiecare spectator să fie şi el subiectiv. A doua oară, la Clubul Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti, am rămas mai ales cu un fel de senzaţie neplăcută pe piele, reacţie la aroganţa bine şlefuită a lui Ilie Merce, la siguranţa grobiană a generalului Pleşiţă, la imaginea Casei Poporului cu enormele holuri unde nimeni nu are nici o reacţie cînd la megafoane se aude genericul emisiunii Realitatea românească, pe scurt, la faptul că România de azi nu e cum ne-am gîndit acum 17 ani că ar putea fi. Sau că stăm şi acum ascunşi prin blocuri, aşa cum am stat şi înainte de 1989, în vreme ce doar cîţiva avuseseră curaj şi plătiseră pentru asta.

Filmul lui Alexandru Solomon a făcut, în avanpremiera spectacolului de gală din 29 noiembrie 2007, obiectul unei dezbateri (moderate de Mircea Vasilescu) la care au participat mai mult "oameni de cultură şi artă" decît jurnalişti. Mi-a plăcut ce-a spus Smaranda Vultur - "fiecare film despre trecut e de fapt unul despre prezent. Acest film ne arată şi cum stăm cu receptarea trecutului". M-a amuzat Florin Iaru, care, cu verva lui sănătoasă, a exclamat: "Merce e senzaţional în film! E mult mai tare ca Burtică!".


Solomon nu crede că a făcut filmul prea tîrziu

Cei prezenţi la dezbatere (printre care Nestor Ratesh, Ion Vianu, Doina Jela, Andrei Oişteanu) au aflat de la Alexandru Solomon, după ce şi-au exprimat părerile şi nelămuririle (unde erau), că în serialul de trei episoade a cîte 50 de minute, deja montat, vor mai intra, printre alţii, Mircea Carp, Gelu Ionescu, Magdalena Kopf (fosta logodnică a lui Carlos Şacalul), şi că va fi arătată şi casa conspirativă a lui Carlos, aflată între Băneasa şi Otopeni. Alexandru Solomon nu crede că a făcut filmul prea tîrziu. "În Spania de-abia acum se fac filme despre Franco, şi el a murit în 1975. Există perioade de digestie în care naţiunile îşi fac bilanţul", a spus el, după ce, întrebat fiind ce a înţeles făcînd filmul, remarcase: "Primele lucruri pe care le-am învăţat au fost să renunţ la pretenţia de a fi obiectiv şi la cea de a spune totul despre subiect. De aceea am ales o felie cronologică distinctă. (...) Am înţeles apoi că Radio Europa Liberă înseamnă ceva pentru noi, altceva pentru managerii americani ai postului, altceva pentru cei care lucrau acolo. Există o ruptură de percepţie mai ales că e vorba de un instrument mass media care creează la rîndul lui percepţie". Nestor Ratesh a văzut deja filmul de trei ori. Ne-a spus că prima oară, la montaj, se întreba cu Emil Hurezeanu dacă tinerii şi străinii vor înţelege ceva. Pentru fostul director al secţiei române a Europei Libere, filmul are meritul că "încearcă să pătrundă fenomenul Europa Liberă cu mijloacele artistice specifice".