Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Articole diverse

Clermont-Ferrand 28: Iarna vîrstei a treia


Alex. Leo Şerban

Dilema Veche, februarie 2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Închipuiţi-vă o clipă, tînăr, minoritar, într-o lume de bătrîni. Mai rău, închipuiţi-vă că situaţia de acum se inversează în cîteva minute: vă treziţi într-o noapte şi totul e pe dos. Bătrînii au luat puterea, sînt mai numeroşi, mai puternici şi mai şmecheri ca tine... Nu vă speriaţi, nu e decît un film. (Mai precis, sinopsiul unui film.) Un filmuleţ de 13 minute, intitulat Les petits hommes vieux. Unul din cele 70 de scurtmetraje ale secţiunii "naţionale" de la Clermont-Ferrand - care, împreună cu cele 79 "internaţionale", cu cele 44 "labo", tot atîtea britanice ("focusul" actualei ediţii), cele 39 de clipuri şi încă pe-atîtea alte filmuleţe de prin alte progrămuţe formează oferta "Cannes-ului scurtelor", cum i se mai spune celui mai important festival de scurtmetraje din lume.

Programatorii şi ziariştii au spus-o: această ediţie (a 28-a naţională, a 18-a internaţională şi a 5-a "labo") este "despre iarnă şi bătrîni". Greu să găseşti vreun program în care să nu figureze măcar un film în care, 1) să ningă, şi 2) să fie vorba despre vîrsta a treia. Bătrîni anonimi (cel mai adesea), dar şi bătrîni celebri - precum veteranul Jean-Pierre Cassel, imobilizat într-un scaun rulant în Judas, un lung scurtmetraj de 17 minute; sau Michael Lonsdale, alături de Albert Delpy şi Eleonore Hirt, în Jeanne à petit pas..., alt film, de numai 15 minute; sau Thérèse Roussel, vizitată la domiciliu - de Crăciun - de un tînăr, în foarte lungul Béa (28 minute) şi aceeaşi Thérèse Roussel, alături de Bernard Haller, în Le temps des cerises (tot 15 minute) - cu siguranţă, scurtul cel mai "osé" al acestei ediţii: Roussel şi Haller nu s-au dat înapoi să se dezbrace complet pentru scenele de (să zicem) sex, deşi au, împreună, peste 150 de ani... Iar partea cea mai savuroasă a acestui love story la senectute (consumat într-o cameră de hotel) este că, aidoma mult-ridiculizatului film al lui Arthur Hiller, "totul pare să-i despartă" pe cei doi amanţi: El este militant socialist (de unde titlul, Le temps des cerises...), iar Ea - ei bine, Ea citeşte Le Figaro!

Prezenţa bătrînilor (şi a iernii) reprezintă una din acele coincidenţe tematice în care anumiţi analişti-comentatori tind să întrevadă "semnificaţii" ascunse. Dacă sînt pe ecran este pentru că - sugerează ei - sînt simbolurile unor realităţi. Şi, într-adevăr, atmosfera generală - aici în Franţa, aici la Clermont-Ferrand - este de "morozitate": parcă n-am mai regăsit - în săli, în bistrouri - acelaşi entuziasm şi aceeaşi frenezie, acea joie de vivre (avec le court-métrage) ca alte dăţi... Lumea (şi mai ales tineretul, pentru că el constituie grosul spectatorilor, aici "în centrul Franţei, în capitala regiunii Auvergne, patria lui Pascal şi a uzinelor Michelin") pare blazată, gustă scurtmetrajul cumva din vîrful buzelor, de parc-ar bifa un ritual. Şi, cum a nins (iată!), a nins mult şi a fost ger în primul week-end, sălile au fost neaşteptat şi dezolant de goale - aproape că nu-ţi venea să crezi că eşti totuşi în capitala mondială a scurtmetrajului! Şi nu e vorba doar de faptul că, iată, cinema-ul "Le Paris" (bastionul cinematografului "de artă şi eseu" clermontez) va fi demolat pînă la anul, pentru a face loc unui parking (parcă): prietenii "Le Paris"-ului s-au mobilizat, denunţă "monopolul multiplexurilor", invocă "excepţia culturală" ş.a.m.d. (paradoxul: "Le Paris" se află în "Place de la Résistance"!). Adevărul e că, în Franţa, cinema-ul merge bine, cifrele sînt în creştere (e drept, în special în multiplexuri...). Între timp ninsoarea s-a oprit, soarele a revenit, cozile s-au reinstalat la intrarea în săli - totul a reintrat în normal. Doar Franţa (după părerea cvasigenerală) nu şi-a revenit, pare în continuare paralizată de lupte politice interminabile şi de o stare de spirit catastrofistă care, la drept vorbind, nu prea are motive: şomajul a scăzut, CPE-ul (contrat première embauche) propus de Guvernul Villepin pare o măsură rezonabilă, iar incendiile din banlieue-uri sînt o amintire îndepărtată. Şi totuşi - cum spunea radicalul Henri Emmanueli -, "sondajele surîd, poporul mîrîie": francezii vor să trăiască mai bine, dar, dacă s-ar putea, fără să mişte un deget. Franţa îmi lasă impresia unui bărbat în plină putere care s-a instalat într-un fotoliu de paralitic, din care nu vrea nici mort să se scoale: cum să o facă, dacă fotoliul a costat atît de mult!?

Iarna pusă deoparte, rămîn bătrînii. Cînd nu ninge (şi deci nu rămîn în case), aceştia sînt peste tot - şi ferească Dumnezeu să te nimereşti în spatele acestora la supermarket-uri: cum sînt - de regulă - nevorbiţi, au obiceiul criminal de a se înnădi la vorbă cu casierele, care le răspund politicos (doar îi văd aproape zilnic!), şi tacataca-tacataca, cine nu are bătrîni să-şi cumpere - da, poate să-şi cumpere (fără coadă); cine are stă la coadă...

Şi mai e şi problema banilor. Anul acesta, s-au putut vedea - aici la Clermont - scurte atît de ieftine încît CNC-ul românesc ar trebui să le ofere candidaţilor la sponsorizări pe post de know-how: ce ziceţi, de pildă, de un scurtmetraj (unul din cele mai bune din ediţia actuală!) care a costat numai... 300 de euro?? Vi se pare un banc? Ei bine, este - şi nu este: Me, My Bag and My Ball (film franţuzesc, co-semnat de Diego Ongaro şi Thomas Pousson, pe care sper să-l aduc la festivalul Anonimul) chiar atîta a costat - respectiv închirierea camerei video digitale cu care a fost filmat -, şi este o minune de invenţie şi umor! Ongaro vine dinspre televiziune, Pousson este grafician, iar "modelul" lor este Michel Gondry, wunderkind-ul videoclipurilor internaţionale. Scurtul lor durează 7 minute, dar nici unul nu e în plus. E doar greu de clasat într-un "gen": să zicem, la repezeală, că exprimă (la perfecţie) genul "ludic"... O familie duios disfuncţională, fără mari tragedii "americane", fără prises de tête, fără politicale şi fără istericale: fiul-narator vegetează şi visează, mama, excedată de hiperactivitatea fiului mai mic, îi pune acestuia calmante în ceai, iar tatăl - hedonist la pensie - se bronzează nud pe terasă. La un moment dat, în poveste intervine Elementul Cel Mai Important: o dungă orizontală - ce pare o zgîrietură pe peliculă... Şi stop: ca la un bun thriller, ce fac Ongaro & Pousson cu această "dungă orizontală" merită să fie ţinut secret.

Sau The Eel, superstraniul scurt (de numai 5 minute) al britanicului Dominic Hailstone: un film de animaţie, făcut parcă în bucătărie, care a costat mai puţin de 1.000 de euro şi este descărcat la greu de pe Internet! (Ce-i drept, Hailstone a făcut efectele speciale la primul Harry Potter...) Banii, se pare, nu sînt o problemă; cu o condiţie: să ai idei. Nu ştiu cît a costat Uten tittel / Fără titlu, hipnotica ficţiune de 14 minute a norvegiencei Anja Breien - filmată de celebrissimul Tonino Guerra, e de presupus că măcar onorariul acestuia s-a ridicat la cîteva zerouri bune. Dar filmul (văzut tot în secţiunea "Labo") e unul din cele mai frumoase de la Clermont-Ferrand: o succesiune de cadre fixe, ca o instalaţie-performance pusă în scenă şi urmărită în mai multe locaţii, cu un "nor" de baloane negre făcîndu-şi apariţia deasupra unui oraş (Oslo?) şi agăţînd privirile tuturor - şi, apoi, aterizînd lin pe o pajişte înzăpezită, sub privirile emoţionate ale altor oameni. Aceştia se desprind, unul cîte unul, şi îngroapă baloanele sub zăpadă, în timp ce vocile lor, din off, rostesc nume - multe nume... Ale cui? Ale celor morţi în atentatele din 11 septembrie 2001? Ale unor victime ale SIDA? Nu vom afla, căci filmul se numeşte "Fără titlu" - şi îşi poartă şi misterul, şi poezia (ambele, albe ca zăpada) cu aceeaşi graţie eliberată de contingent cu care marile filme plutesc peste vaste întinderi de epoci aglomerate politic.



 Toate articolele despre Articole diverse

Resurse

 Alte articole de Alex. Leo Şerban


Alte articole

 În cinematografe, descoperim identitatea Fetei necunoscute, cel mai recent film al fraţilor Dardenne, Comunicat de presă
 Suspans, enigme şi investigaţii poliţiste - martie 2017. lună NEAGRĂ la TV5MONDE, Comunicat de presă
 Zilele Filmului: Memoria Holocaustului (In Memoriam Elie Wiesel), 2017, Comunicat de presă
 Filmele LUX. 10 pentru 10 la Cinema Elvira Popescu din Bucureşti, Comunicat de presă
 Gânduri pe marginea unui interviu cu Radu Jude, Marian Rădulescu
 Toate articolele despre Articole diverse


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer