Intriga: Un tânăr om de afaceri devine
pacientul unui specialist în tratarea furiei după o
altercaţie cu o stewardesă într-un avion. Dar se pare că
"specialistul" este mai ţicnit decât toţi pacienţii
săi la un loc!
Comentarii:
În afară de
câteva poante mişto (Nicholson şi Sandler cântând
la unison "I Feel Pretty", alta nu-mi vine în minte, dar există),
Al naibii tratament! te calcă pe nervi! Probabil că
regizorul Peter Segal (Nutty Proffesor 2) miza întocmai pe
faptul că la cinema, trebuie să-ţi stăpâneşti
nervii, ca să nu te dea afară din sală (la noi, oricum, nu-i
cazul, oricine permiţându-şi să
comenteze/vorbească/înjure cum poate mai bine), deci chiar avem un
exemplu de "anger management".
Se face că un tip, care pare de
altfel cât se poate de calm, se ia la vorbă cu o stewardesă
(sau "asistentă de zbor", cum o fi!) care-i spune cu
insistenţă să nu ridice tonul, deşi el nu-l ridică,
pe urmă croieşte un baston în nasul unei chelneriţe, dar
numai din greşeală, pentru că un orb îl snopea în
bătaie cu el, aşa că e condamnat să petreacă 30 de
zile sub supravegherea strictă a unui doctor sărit de pe fix.
Doctorul doarme în pat gol puşcă împreună cu el,
îl pune să-i gătească micul dejun, îl pune
să-şi scoată hainele, să angajeze un homo care să-i
facă avansuri, să se culce cu o tipă cu o fustă cât
palma ş.a.m.d., şi toată lumea chiar crede că bietul om
a luat-o razna.
Spuneţi-mi şi voi dacă nu trebuie
să-ţi controlezi nervii la astea! Dacă nu era Jack Nicholson,
care face toţi banii (ba chiar o ia pe calea lui De Niro,
cântând "I Feel Pretty" şi bocindu-şi mama - mai are
puţin şi ajunge în Naşu' la psihiatru, sau, cine
ştie... "Psihiatrul la naş"!), trebuia să-l
înghiţim pe Adam Sandler, actorul lu' peşte, care e la fel de
expresiv ca o babă anchilozată. Surprinzător, ceilalţi
fac toată treaba în locul lui: John Turturro, Louis Guzman, Regis
Philbyn (!!!) şi Woody Harrelson, pur şi simplu mortal în rol
de travestit (Marisa Tomei, în schimb, e din ce în ce mai
non-amuzantă).
În rest, GOOS-FRA-BA!!!