Punch Drunk Love - o coloristică nemaivăzută

Intriga: Tânărului Barry Egan, abia iniţiat în ale afacerilor, dragostea pentru o femeie îi dă puterea să lupte cu anxietăţile şi nevrozele care îi tulbură existenţa, după ce este jefuit de oamenii unei angajate de la linia fierbinte...

Comentarii:

Cine se va duce la Punch-Drunk Love ca să vadă o comedie (de orice fel, romantică, neagră), mai mult ca sigur va rămâne cu buza umflată. Ameţit de dragoste este şi nu este un film amuzant: are câteva scene teribile (să-l vezi pe Adam Sandler plângând ca un copil, demolând o toaletă, spărgând nişte geamuri şi spunându-i iubitei sale că este atât de frumoasă, încât vrea să-i spargă faţa cu ciocanul), altele pur şi simplu ciudate (vezi scena în care acelaşi Sandler merge cu telefonul în mână până-n California ca să-l facă pe cineva să recunoască în faţă că este o persoană bună).

Cine se va duce la PDL ca să vadă un thriller, va avea şi el satisfacţiile şi dezamăgirile sale: filmul are câteva minute de spaimă nesimţită (după cum bine remarca Andrei Gorzo, asemănătoare cu cea din Eraserhead), şi altele calde şi tandre (idila celor doi din Hawaii). În sfârşit, cine se va duce pentru Adam Sandler, va rămâne cel mai dezamăgit: fără cabotisme, fără strâmbături, neo-Jim Carrey-ul de la Hollywood face cel mai atipic şi mai surprinzător (ezit să spun incredibil) rol al carierei sale.

Dar poţi să te duci la Punch-Drunk Love ca să te îmbeţi: compresând toate genurile citate într-o fantezie incitantă, uimitoare, filmul este ca o sticlă tare de vin. Tot filmul lui Paul Thomas Anderson (realizatorul formidabilului Boogie Nights / Jurnalul unei vedete de film porno) te îmbată: prin decor (de la interiorul imobilului lui Emily Watson - extraordinară, de altfel, pentru a doua oară de la Red Dragon - până la costumul de un albastru în care te poţi îneca al lui Sandler, totul excelând printr-o coloristică nemaivăzută), prin imagine (meritul îi aparţine lui Robert Elswitt, care te îmbată cu mişcarea camerei şi cu acele culori picturale), prin personaje (care sunt şi ele "ameţite de dragoste" şi trăiesc nevroze, temeri, angoase), şi, de ce nu, prin ameţitorul amestec de genuri.

Paul Thomas Andreson a luat premiul pentru regie la Cannes cu acest film relativ greu de digerat. Dar ar fi chiar păcat să nu-l guşti, ca pe un vin bun...