Cinemagia / noiembrie 2007
Categoric, al şaptelea film al lui Redford are meritul de a încerca să analizeze responsabil şi obiectiv marasmul multilateral dezvoltat în care s-a înfundat drumul înaintării S.U.A. spre hegemonie mondială, precum şi ambiţia de a adopta o formulă relativ originală şi potenţial percutantă. Scenariul lui Matthew Michael Carnahan propune o desfăşurare aproape în timp real, în trei puncte fixe (prea fixe, din păcate): un cabinet din Congres, o cancelarie de colegiu din California, şi un teatru de operaţiuni din Afghanistan. Autorul a mizat deliberat pe stabilitatea acestei structuri echilaterale, cu intenţia de a o dinamiza prin conexiunile cauzale şi semnificative dintre cele trei contexte (el însuşi declarând: "cele trei povestiri se împletesc tot mai strâns, relevând impactul profund al fiecăruia dintre aceşti americani asupra celorlalţi - şi asupra lumii întregi").

Din păcate, filoanele epice rămân separate, impactul e superficial şi efemer, iar filmul devine curând o simplă alternanţă de secvenţe statice în care câte două personaje "vorbesc discuţii" - şi nimic mai mult. Subiectele convorbirilor, voit majore şi captivante, se disting prin cea mai deplină platitudine, iar dialogurile în sine sunt construite trenant şi clişeatic. Ca atare, Redford, a cărui personalitate regizorală s-a distins întotdeauna printr-o abilă speculare a dramatismului de tip cotidian, aici nu prea are ce specula. Filmează corect şi sec, iar pe alocuri bagă câte o muzică adâncă, pentru a ne dumiri că replicile au spus câte ceva la fel de adânc (uneori, cu garnitură de explozii şi flash-back-uri, ca în siropoasa moarte a celor doi soldaţi). Acelaşi Redford, în rolul profesorului Malley, nu aduce nimic nou ca actor, după cum, din păcate, la fel de convenţională e şi Meryl Streep, ca Janine Roth, ziarista în dialog cu senatorul Irving - un Tom Cruise automatizat la maximum. Vă puteţi imagina, aşadar, cât de nesemnificativi rămân tinerii Andrew Garfield, Michael Peña şi Derek Luke.

Partea cea mai tristă e că filmul îşi impunea să inducă o schimbare de opinie majoră, în buimăceala gregară a polarităţii dintre linia politică a establishment-ului şi vederile tot mai vehemente ale opoziţiei - şi nu are alte rezultate decât deruta unora, indignarea altora şi indiferenţa celor mai mulţi. Dacă doriţi o abordare efectiv responsabilă şi creatoare a problematicii, răspunsul rămâne tot Rendition.

13 noiembrie, 2007, h. 6:15-6:38
Bucureşti, România

Regia: Robert Redford Cu: Robert Redford, Meryl Streep, Tom Cruise, Michael Pena, Andrew Garfield, Peter Berg

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus