noiembrie 2003
A 11-a ediţie a Festivalului Internaţional de Filme de Scurt Metraj de la Târgu-Mureş, ALTER-NATIVE 2003, a avut ca temă principală în acest an Polonia, anume ce înseamnă ea ca ţară înspre care merg şi dinspre care vin filme, ce fel de produse cinematografice, fie ele de lung sau de scurt metraj, trec graniţele statului polonez şi ajung cunoscute în alte culturi. În acest context, pe parcursul celor cinci zile de festival au fost proiectate filmele de lung metraj La 300 de mile de rai, o coproducţie Danemarca-Franţa-Polonia 1989 şi Copiii străzii, Polonia, 1986, ambele regizate de Maciej Dejczer, anul acesta membru al juriului internaţional, apoi a avut loc lansarea volumului Drama poloneză contemporană, s-au proiectat scurt metraje de la Festivalul Internaţional ETIUDA din Cracovia şi a fost vernisată expoziţia de afişe ale filmelor româneşti proiectate în Polonia.

Pe lângă toate acestea, în afara temei, au fost proiectate filme de lung metraj, printre altele Maria de Călin Netzer (o alegere foarte inspirată), Vlad Nemuritorul de Adrian Popovici (alegere neinspirată), Pădure de Fliegauf Benedek, au fost concerte (concertul Filarmonicii din Târgu Mureş, trupe din Serbia Muntenegru şi Ungaria), proiecţii de la Festivalul Mediawave, de la One World (Cehia), filme pentru copii, chiar şi o selecţie, târziu în noapte, de filme pentru adulţi.

Partea competitivă a cuprins 57 de filme de scurt metraj, selectate din 412 pelicule care s-au prezentat anul acesta pentru a intra în concurs. S-a anunţat că s-a atins recordul absolut la numărul filmelor prezente la preselecţie, însă, paradoxal, oferta finală a fost mai redusă, atât calitativ, cât şi cantitativ, faţă de anii trecuţi. Cum însă, acest festival stârneşte interesul în fiecare an, acest lucru nu a împiedicat plăcerea vizionării filmelor din competiţie. Tot în spiritul celor spuse mai sus, se pare ca anul acesta gusturile juriului au coincis în foarte mică măsură cu cele ale publicului, care, fidel fiind acestui festival, a avut timp, vreme de 11 ani să îşi educe gusturile în materie de scurt metraje. Dintre filmele care au plăcut publicului şi care au atras atenţia în mod deosebit, se pot aminti: Vocea lui Lea (Belgia, 2002, R: Olivier van Malderghem), Viaţa sexuală a licuricilor (Ungaria, 2000, R: Toth Pal), Laguna, casa mamei mele (Iran, 2000, R: Mehrdad Oskouei), Anima (România, 2002, R: Cristina Mititelu), Franzela exilului (România, 2003, R: Alexandru Solomon), Bătrânul cu rucsac (Coreea de Sud, 2003, R: Hyun Kyung Park), Ordinul (Germania, 2003, R: Kincses Reka), Dottie, fetiţa cu voce puternică (SUA, 2002, R: Dawn Westlake), Omul de cauciuc (Ungaria, 2003, R: Ujj Meszaros Karoly), Corp la corp (România, 2003, R: Radu Jude), Cum să înfrunţi moartea (UK, 2003, R: Ignacio Ferreras), C Block Story (România, 2002, R: Cristian Nemescu), Rendez-vous (Franţa, 2002, R: Pierre Alfred Richard), Munceşte acum! (România 2002, R: Ion Puican), Grenade (Ungaria, 2001, R: Peter Politzer).

Premiate au fost filme din România, Ungaria, Italia, Marea Britanie, Statele Unite, însă premiile (decernate în cadrul unei festivităţi destul de stângace organizată) au fost primite cu răceală evidentă de public, în special filmul care a obţinut anul acesta premiul Alternative 2003, Zile, cărora frica le-a dat sens (Ungaria, 2003, R: Csaki Laszlo), asta spre deosebire de, cel puţin, ultimii doi ani când, filmul iugoslav de acum doi ani (Pală malfuncţie pe steaua mea lucioasă de Vladimir Petrovici) sau cel chinezesc de anul trecut (Căsuţa de Dai Yi), dinstinse cu Marele Premiu, au obţinut ovaţii din partea publicului.

Una peste alta, însă, oferta de scurt metraje este bogată în fiecare an, Festivalul de la Târgu Mureş fiind, după ştiinţa mea, singurul festival de acest gen din ţară, în afară de bucureşteanul Dakino. De aceea este destul de ciudat că festivalul despre care vorbim acum, nu se bucură decât de o mediatizare firavă, neînsemnată, care nu poate stârni interesul şi nu dă imaginea clară a ceea ce se desfăşoară în cadrul său pe parcursul a cinci zile în fircare an, şi asta de unsprezece ani de zile.

Cu toate acestea, festivalul de la Târgu Mureş are deja un public al său, în cea mai mare parte tânăr, şi aşteaptă în continuare noi pasionaţi de acest fel de producţii cinematografice, care, altfel, nu pot fi văzute nici în cinematografe, nici la televizor.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus