AperiTIFF / iunie 2005
Adică de diverse lungimi, profunzimi, intensităţi. Unele serioase, altele mai puţin, unele stilizate, altele sumbre sau sordide. Metaforice sau pseudo-documentare. Cu copii (Pentru un pumn de bomboane) adolescenţi/tineri (Cum vreau eu, Pui la rotisor, Bucureşti-Berlin), sau mai vîrstnici (Challenge Day). Numai bune să alcătuiască o panoramă a producţiei recente de short-uri.

O fată (Ana Ularu) pleacă să-şi încerce norocul & să cîştige bani la Berlin, dar nimic nu decurge conform planului, cei pe care trebuia să-i întîlnească nu-s acolo şi nici la adresa căutată cu ajutorul unui taximetrist turc - în Bucureşti-Berlin (r. Anca Miruna Lăzărescu, co-scris cu Cristian Mungiu). Totul pare pierdut, dar fericirea ar putea fi foarte aproape...

Amuzantul Challenge Day (Napoleon Helmis) porneşte de la acest popular tip de întrecere sportivă între (aici) un oraş de provincie românesc şi unul japonez, pentru a se concentra pe perspectiva unui bătrîn (Gheorghe Visu) ce găseşte (cel puţin iniţial) ridicolă întreaga poveste.

Amuzant, tandru şi ataşant este şi Cum vreau eu (Andrei Tănase), poveste centrată pe un simpatic geek cu nasu-n calculator şi camera tapetată cu zîmbetele & nurii Angelinei Jolie pe care o frumoasă colegă (totodată prietena fratelui mai mare) îl scoate puţin din lumea lui.

Fanatic (Sebastian Neşu), în schimb, e o abordare inedită (selectată anul acesta & bine primită în Talent Campus-ul de la Berlin) a relaţiei mult-comentate suporter-echipă, ce combină ingenios discursul înflăcărat în care personajul îşi exprimă dorinţele & visele cu ilustrarea lor animată - dărîmătoare (realizată de Matei Branea).

Dărîmător şi în acelaşi timp emoţionant e Pui la rotisor (Alexandru Vitzentzatos) ce diagnostichează just şi fără emfază cîteva din problemele societăţii româneşti actuale prin intermediul puştiului grăsun şi cam leneş ce nu-şi prea doreşte o slujbă, dar nici nu poate să se ţină de una atunci cînd o găseşte din pricina neseriozităţii, grosolăniei şi nesimţirii celor din jur. Mai aveţi o istorie sordidă ce îmbină viaţa în stradă, mizeria, sărăcia, traficul de droguri, inocenţa copilăriei şi modurile de-a o perverti într-o poveste care impresionează în primul rînd prin imagine - Pentru un pumn de bomboane (Gabriel Sandu).

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus