3X3: Neil LaBute

American din Detroit, Michigan. Licenţiat în teatru al universităţii mormone Brigham Young (Utah) - în perioada studiilor s-a alăturat, de altfel, controversatei biserici. A continuat cu teatrul la universitatea din Kansas, într-un program de scriitură dramatică la prestigioasa NYU şi chiar cu o bursă literară la London's Royal Court Theatre. Pasiunea pentru film l-a urmărit în tot acest timp. Aclamat şi denigrat cu similară ardoare încă de la sulfurosul debut cu In the Company of Men (1997), adaptare cinematografică a unei piese scrise şi montate chiar de el în 1992, în vremea studenţiei. Tot de atunci datează şi prietenia cu subestimatul Aaron Eckhart - pe care l-a lansat şi distribuit în nu mai puţin de 5 filme: ItCoM, Your Friends & Neighbors ('98), Tumble (2000), Nurse Betty (2000) şi Possession (2002). Rezumat, LaBute e undeva între talentul acid pentru dialoguri al lui David Mamet (a cărui influenţă o şi recunoaşte, de altfel) şi onestitatea scrîşnit/absurdă a unui Sam Shepard, plus chiar mai multă cruzime şi cinism. În piese şi filme deopotrivă, personajele sale au fost, de la început, oameni obişnuiţi. Exact dintre cei pe care îţi imaginezi că i-ai putea întîlni pe stradă, la serviciu sau în anturajul extins. Doar că, fără menajamente, dramaturgul devenit (şi) cineast pare să-şi fi propus să le decojească măştile anodin/decente pentru a-ţi prezenta în întreaga-i hidoşenie toată panoplia de orori (meschinării, brutalităţi, laşitate, obsesii, frustrări, iresponsabilitate ş.a.).

Opera lui e o continuă de-mistificare şi de-construcţie a faţadelor aranjate în spatele cărora colcăie cele mai teribile pulsiuni şi gînduri. Să-i luăm, de exemplu, pe cei doi impecabili yuppies la costum din In the Company of Men şi sinistrul lor pariu întru seducerea şi batjocorirea unei colege blajine (oarbă pe deasupra!) în ideea unei revanşe (!) a testosteronului prea-strunit într-o lume dominată (în viziunea lor) de femei. Sau pe egocentriştii iresponsabili sexual(i) din urmarea Your Friends..., care seamănă leit (şi poate) nu doar la o privire superificială exact cu ce spune titlul că ar fi. E drept că timpul a părut să-l înmoaie un pic - vezi ratatul Possession sau mai dulcea satiră din Nurse Betty (premiu de scenariu la Cannes în 2000); ca să nu mai pomenim penibilul remake după un clasic al ororii, The Wicker Man, nominalizat pe drept la Zmeura de Aur. Dar există şi printre filmele recente varianta pentru cinema a cruntei The Shape of Things, în care, spre deosebire de începuturi, eminenţa malefică e o femeie ce tratează un individ banal ca pe un proiect artistic. Pe scurt, sînt încă destule motive pentru a-l urmări pe LaBute.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.