Awake / Sub anestezie e un film pe care nu l-am văzut decît pe jumătate. Dar nu pentru că aş fi plecat din sală, nu: am stat pînă la sfîrşit, doar că jumătate din el nu l-am privit. Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu, unul, nu suport să văd operaţii - şi 50% din filmul ăsta se petrece într-o sală de operaţie.
Atunci cînd văd un film în care curg kilograme de sînge, ştiu că tot "sîngele" ăla este vopsea. La Awake, nu ştiu... am avut senzaţia că operaţia pe cord deschis care se vede în film este pe bune. Chirurgii şi anestezistul sînt actori, asta ştiam, dar toate ţesuturile alea, firişoarele de sînge şi inima care este înlocuită - brr, nu păreau trucaje. Şi nu mă duc la cinema ca să văd cum se înlocuieşte o inimă cu alta: prefer să văd inimi sfărîmate, din dragoste neîmpărtăşită... Dar problema, pînă la urmă, nu este faptul că nu te duci la cinema ca să vezi ceva ce poţi vedea pe "Discovery" sau "Teleenciclopedia"; este faptul că scenariul (lui Joby Harold, care a făcut şi regia) este o bazaconie de zile mari!
Se iau, aşadar, una bucată tînăr cu o inimă slabă, care se cere rapid înlocuită; tînărul (Hayden Christinsen, frumos şi trist - are sînge grupa 0, deci mai greu de găsit...) este şi foarte bogat, fiind moştenitorul unui imperiu financiar pe care tatăl său (decedat) şi mama sa super-protectoare (Lena Olin, încă frumoasă) l-au construit ca pe un zid între ei şi restul lumii. Dar tînărul reuşeşte să iubească (şi să se facă iubit de) o tînără la fel de frumoasă (Jessica Alba, cam neagră), doar că ţine relaţia ascunsă de apriga sa mamă. În aceeaşi seară în care află că o inimă de grupa corespunzătoare a fost găsită se căsătoreşte cu iubita lui, fac un mic sex de bucurie - după care fuguţa la spital, să schimbe cordul... sau cardul?
Ajuns în acest punct al poveştii mă gîndeam, serios, că - poate - odată cu noua inimă se va trezi că iubeşte pe altcineva (poate pe maică-sa?); dar scenariul ăsta parcă a mai fost făcut. Aweke vine cu "ceva nou": sîntem luaţi drept cobaii unui experiment (altul decît cel marketat de regizorul/scenarist!) din care ar trebui să înţelegem că şi proaspăta soţie, şi chirurgul-cel mai bun prieten (Terrence Howard) sînt, de fapt, altceva decît credeam pînă atunci... Mai multe nu vă spun, că oricum nu merită: filmul acesta este cea mai stupefiantă aiureală pe care mi-a fost dat s-o văd de o bună bucată de vreme. Pur şi simplu, din clipa în care povestea se transformă într-un joc de alba-neagra, priveşti ecranul şi nu-ţi vine să crezi: ASTA era "ideea bună" a scenariului?! Atunci, repede, schimbaţi-o cu una proastă!
La-nceputul filmului ni se spune că există, pe an, nuştiucîte cazuri de pacienţi pe care anestezia nu prinde, fiind operaţi - practic - "pe viu". Nici Sub anestezie nu prinde, dar, în afară de inima aia operată, nu există nimic viu.