Time Out Bucureşti / ianuarie 2008
Irina Palm
Pe lîngă suratele europene mai mult sau mai puţin minimalist/hîţînate, care rup gura (mîinile, picioarele, etc.) festivalurilor de ceva vreme încoace, filmul junelui bavarez Sam Garbarski (june în materie de regie - doar două lung-metraje în 60 de ani) poate trece liniştit drept un proiect high-concept.

Probabil că ştiţi de-acum (dacă l-aţi văzut la TIFF - şi chiar dacă nu) că Irina Palm comportă una bucată bunicuţă care, în împrejurări ce ţin de hazard şi de ambiţia scenariştilor, ajunge să masturbeze (cu succes nebănuit) clienţii unui club de noapte londonez, de unde porecla devenită titlu de film. Cu toate că delicatesa cu pricina se petrece cu ajutorul unui perete dotat cu gaură şi cu toate că sîntem invitaţi doar să ne imaginăm ce şi cum (să zicem că regizorul e mai aproape de Bresson decît de Larry Clark), Irina Palm a făcut înconjurul Europei (americanii îl aşteaptă în martie 2008, în ediţie limitată) purtat din gură-n gură (dacă-mi permiteţi) de subiectul cel puţin inedit, care l-a cam transformat într-o curiozitate cu aer de glumă deocheată. Păcat.

Dincolo de faptul că nu-i o glumă (deşi se rîde) şi nu-i deocheată (deşi se roşeşte), a reduce Irina Palm la un titlu, chit că şarmant/pişicher, de tabloid scăpătat, înseamnă să ratezi "the big picture". Şi nu mă refer aici la şantajul emoţional inevitabil sau la creionarea cel puţin banală a familiei de jos britanice, ci la povestea de dragoste (im)posibilă dintre doi oameni pe care pare că nu-i uneşte nimic în afara vîrstei oarecum înaintate şi a unui dezgust profund a propos de tot ceea ce viaţa continuă să le ofere. Moment în care vin şi spun răspicat că, probabil, întreaga şandrama s-ar fi prăbuşit cu zgomot, dacă el şi ea n-ar fi fost jucaţi, cu o delicateţe ce frizează, pe alocuri, sublimul, de inimitabilul Miki Manojlovic, cîndva actor fetiş al lui Kusturica, şi de legendara Marianne Faithfull, căreia orice descriere i-ar face o nedreptate. Momentele în care cei doi împart ecranul te-ar face să aplauzi dacă n-ai fi ocupat să-ţi ştergi, ruşinat, o lacrimă.
Regia: Sam Garbarski Cu: Marianne Faithful, Miki Manojlovic

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus