Un basm pe plaiuri poluate - Die Schöne und das Biest / Frumoasa şi Bestia

Ce faci atunci când ai timp liber la ora 10 dimineaţa şi te plictiseşti? Te duci la teatru. Ce faci dacă singura piesă de la ora 10 dimineaţă este punerea în scenă a basmului Frumoasa şi Bestia? Găseşti la teatru o grămadă de copii mici şi agitaţi, care vorbesc continuu, te trag de haine şi bat din picioare de nerăbdare. Ce faci după piesă? Eşti vesel, cânţi, şi-ţi vine să le spui oamenilor pe stradă cât de frumoasă a fost piesa, că vrei să o mai vezi cel puţin o dată şi cum ţi-a luminat dimineaţa. Pentru că asta face Frumoasa şi Bestia pentru tine!

M-am dus la piesă din obişnuinţa de a merge la toate spectacolele Teatrului German din Timişoara, dar recunosc că pe undeva, copilul de 7 ani din mine dorea de mult să vadă respectiva piesă. Şi am fost foarte plăcut surprinsă de ce am văzut acolo, pe scenă.

Regizoarea este şi actriţă, Simona Vintilă, ceea ce a făcut să am o mică reţinere cu privire la ce urma să văd, dar nuuuu, a fost excelent! Decor potrivit pentru ambele locaţii ale piesei, foarte maleabil şi viu, care descoperea un mare spaţiu de joc. Unu la mână. Doi la mână, culorile ghiduşe folosite pentru costumele actorilor, dar şi în decor, erau fascinante. O mare de culori, pregătită doar pentru copii. Mă întrebam, noi ceilalţi, trecuţi de 7-15 ani, unde greşim de nu primim acelaşi gen de spectacol viu la fiecare piesă? Că o fi o tragedie sau o comedie neagră, decorul tot ar trebui să ne vorbească, fie că e negru sau roz. Nu?!

Trecând la piesa propriu-zisă... Eu nu ştiu germană, doar 2-3 cuvinte prinse ici-acolo, de la alte piese la care am fost sau din versurile Rammstein, dar am înţeles tot firul poveştii. Şi nu pentru că o ştiam, ci pentru că a fost de priceput. Şi dacă nu se vorbea, ceea ce pentru mine era la fel, tot înţelegeam. Scenele scurte, simple, amuzante şi vesele, au fost cheia succesului la copii (trecând peste culori). Un minus că nu a fost spectacol tradus. Înţeleg că e pentru copii... dar copii care nu vorbesc germana unde greşesc?

Un element important şi interesant a fost combinarea unor elemente moderne cu fascinaţia unui basm. Şi acum îmi vine să râd când îmi aduc aminte! Şi să nu uit muzica! Veselă, veselă şi care te prinde chiar împotriva dorinţei tale! Am aplaudat, pe ritm, alături de copii de 7-8 ani, şi mă simţeam bine, chiar foarte bine. Totul avea un je ne sais quoi care mă atrăgea într-un fel de gând nebunesc, în care vedeam flori roz şi ponei zbenguindu-se pe câmpii înverzite şi pline de căpşuni. Ca să nu mai spun că am reţinut un vers dintr-un cântec şi l-am fredonat până mi s-a şters din memorie, că deh, mai am ceva până învăţ germană.

Fană declarată Daniela Török, mi-a plăcut enorm de mult personajul ei (Frumoasa) şi vocea cu care cânta aproape în fiecare scenă. Boris Gaza (Gaston) a fost un Charlie Chaplin combinat cu Stan şi Bran, şi cu un puternic aer de Boris, încât mă întrebam dacă nu aşa este el în viaţa de zi cu zi. Bestia, sau Radu Vulpe, nu prea a ieşit în evidenţă, deşi cam despre el era vorba pe acolo. Mi s-a părut că jocul lui era un pic sub nivelul întregii echipe, un pic prea şters. Noroc cu trena roşie...

Şi iată cum am descoperit remediul la tristeţe; păcat că se găseşte atât de rar...


Teatrul German de Stat Timişoara
Die Schöne und das Biest / Frumoasa şi Bestia
Simona Vintilă şi Ilie Stepan
Regizor: Simona Vintilă
Scenograf: Geta Medinski
Muzica: Ilie Stepan
Coregrafie: Helen Ganser
Distribuţie:
Daniela Török - Frumoasa
Radu Miodrag Vulpe - Bestia
Boris Gaza - Gaston
Ioana Iacob - Tatăl Frumoasei
Andrea Nistor - Ceasul
Daniel Ghidel - Sfeşnicul
Dana Borteanu - Doamna Ceainic
Rares Hontzu - Adjutantul
Isolde Cobeţ - Librarul
Simona Vintilă - Povestitorul.