The Prodigy - Their Law: The Singles 1992-2005

Foarte britanicii The Prodigy au fost probabil cea mai proeminentă trupă încadrabilă în genul electronic din întreg deceniul 10. Şi zic au fost (deşi după cunoştinţa mea nu s-au desfiinţat) pentru că nu cred că Always Outnumbered, Never Outgunned, revenirea lor din 2004, după ani buni de tăcere în care singurul semn de viaţă fusese single-ul, mai tîrziu renegat de însuşi creierul trupei, producătorul Liam Howlett şi, regretabil, absent de pe compilaţia de faţă, Baby's Got A Temper, poate fi considerat un album demn de numele lor. Mai ales că MC-ul Maxim Reality şi fantasticul showman punk şi inepuizabil vocalist Keith Flint (a cărui prezenţă arzătoare & îndrăcită era de ani buni emblema grupului) absentau cu graţie; iar Leeroy Thornhill părăsise deja grupul. Ceea ce face cu atît mai binevenită această mega-colecţie - ironic, numită după una din cele mai bune piese ale lor (duet cu Pop Will Eat Itself), care n-a fost niciodată single - ce strînge (pe discul 1) cam tot ce-au scos mai bun băieţii şi oferă (discul 2) fanilor obsesivi o noutate (remixul Audio Bullys la Out of Space), rarităţi (prelucrarea în cheie drum'n'bass a clasicului tehno-meets-chitări-foarte-rock Voodoo People semnată Pendulum sau Molotov Bitch, b-side la Breathe) şi versiuni live ale unor piese "de bază" (Spitfire, Their Law, Breathe, Serial Thrilla, Firestarter); acestea din urmă sînt mai mult decît binevenite, mai ales pentru cei care n-au gustat experienţa Prodigy în concert [au fost şi prin România, chiar de 2 ori! şi vitalitatea lor i-ar umple de invidie pe mulţi rockeri agonici...], pentru că dovedesc din plin că cei 4 din Braintree, Essex erau mult mai mult decît o clasică grupare rave/hardcore. Căci, incontestabil, nimeni n-a reuşit să mixeze (!) mai bine ca ei dance şi rock/metal şi, oricare ar fi genul de referinţă, sînt şi mai puţini cei care să fi rămas la fel de furioşi/feroce (sau chiar mai) cu trecerea anilor.

Revenind însă la primul disc: cam tot ce ţi-ai putea dori (mai puţin Fire - de ce?! şi unde-i juisivul Diesel Power?) e aici. Şi revoluţionarele hituri rave de pe The Prodigy Experience, debutul care i-a impus în cluburi (Charly, Jericho, Everybody in the Place, Out of Space), şi isteria tehno/hardcore cu accente jungle (îşi mai aminteşte careva?!) de pe Music for the Jilted Generation - Voodoo People, Poison, No Good (Start the Dance), One Love - şi anatemicele momente care-au făcut din The Fat of the Land un uriaş success mondial (Firestarter, Breathe, Smack My Bitch Up). Mai puţin încîntătoare sînt piesele (într-adevăr, cam cel mai bune) venite de pe jalnicul album din 2004 (Girls, Spitfire, Hot Ride), dar aş zice că restul compensează din plin.

În concluzie, o compilaţie deopotrivă pentru nostalgicii care vor să-şi amintească pe ce şi-au ţopăit şi urlat pînă la epuizare tinereţea un deceniu întreg şi pentru cei care vor să afle de ce sînt The Prodigy mari. Serial thrilla, serious killah!

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.