Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Articole diverse

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Supradoza de vibraţii sonore


Marcel Frandeş

februarie 2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Răspândirea mijloacelor portative de ascultare la cască a muzicii, în principiu, este un fenomen al civilizaţiei electronice în care trăim. De la autentica muzică de cameră, interpretată doar în saloanele palatelor, la simfonicul reprezentat în marile săli de concert şi apoi la spectacolele populare în aer liber, accesibilitatea muzicii ascultate împreună, a crescut mereu. Când vorbim de receptarea individuală a muzicii intrăm în lumea "conservelor muzicale". Stocarea muzicii a fost o preocupare - pornită probabil tot din dorinţa de acumulare de comori a omului - cu mult înainte de apariţia mijloacelor electro-magnetice, electro-optice ori informatice de înregistrare a muzicii. Cutiile muzicale cu balerine de porţelan - acţionate de un arc tras, orologiile cu mecanisme cilindrice rotitoare sau ceasul - bijuterie şi câte altele, au precedat patefonul, magnetofonul, casetofonul, CD player-ul - cu miniaturizările sale extreme din zilele noastre - i-pod-ul, mp4-ul ori telefonul mobil cu multiple funcţii. Căştile s-au perfecţionat şi micşorat, putând fi introduse în conductul auditiv al urechii, chiar lângă timpan.

Într-o sală unde are loc un concert simfonic, publicul aude vibraţiile fireşti ale instrumentelor construite din materiale naturale. Sunetele se răspândesc direct, filtrate de aer, de la sursă către receptor şi indirect, prin fenomenul ecoului, de la pereţi la urechea auditoriului. Acest proces permite detectarea direcţiei de unde vine sunetul, iar spaţializarea face ca dozajele de intensitate şi mai ales diferenţierile timbrale să poată fi decelate cu mare fineţe.

Toate acestea devin surogate în cazul ascultării prin intermediul difuzorului sau al căştilor. Niciodată un carton al unui difuzor (catalogat de "înaltă fidelitate") ori membrana din material plastic a căştii nu vor avea însuşirile unui sunet emis de un instrument muzical înnobilat de armonice. Lipsa acestor "vitamine" din alimentaţia sonoră a omului provoacă în timp iluzia saţului. Apare atunci, dorinţa de compensare. Şi acest lucru se face prin mărirea volumului aparatului. Se ascultă tot mai tare. Prospectele căştilor audio avertizează, fără spor, despre pericolul diminuării auzului. Boxele din discoteci sau din maşinile unor indivizi moderni duduie inuman şi totuşi, ceva lipseşte. Supradoza devine astfel, falsa soluţie. Combinată cu kitsch-ul conţinutului şi adesea împănată cu mesaje subliminale (propovăduind viciul, suicidul şi crima), o astfel de înfulecare provoacă răul imens al desensibilizării, al diluării controlului comportamental şi al anihilării creativităţii.

Antidotul este educaţia muzicală reală. Învăţarea cântatului la un instrument de către copii şi frecventarea spectacolelor muzicale din care hedonismul, plăcerea auditivă ieftină, lipseşte.



 Toate articolele despre Articole diverse


6 comentarii

  • Aiurea
    Razvan Penescu [membru], 17.02.2008, 02:17

    Stimate domnule Frandeş,

    Cred că vă înşelaţi. Ascult de foarte mult timp muzică la căşti, fără să măresc constant volumul. Măresc sau scad volumul în funcţie de piesă şi de zgomotul din jur, dar atît. Mă simt bine ascultând muzică pe stradă sau la birou. Clasică sau rock, în egală măsură. Pe lângă asta mă duc şi la Ateneu şi la Operă şi la Sala Palatului (în festivalul Enescu) şi la Arenele Romane sau la concertul Rolling Stones.

    Mai multe şanse de a asculta sunete de bună calitate sunt de preţuit, nu de condamnat.

    E ca şi cum aţi spune că cititul e dăunător pentru că îţi strici ochii. Vă dau dreptate, dar prefer să citesc în continuare. În metrou, autobuz, în pat, pe net, oriunde am ocazia.

  • RE: Aiurea
    Razvan Penescu [membru], 17.02.2008, 15:19

    Notă: Comentariu postat în numele domnului Dan Scurtulescu.

    Stimate domnule Răzvan Penescu,

    Nu-l simpatizez pe dl. Frandeş, deoarece în loc de critici se ocupă cu osanale, dar în ultimul articol el are dreptate şi nu dvs., după părerea mea. E un adevăr medical de mult cunoscut că ascultatul îndelungat la căşti diminuează auzul. La Universitatea din Valencia, am asistat şi eu la un experiment în acest sens. Diferenţa între acuitatea auditivă a celor ce ascultaseră cât mai multă muzică la căşti şi a acelora care nu-şi puseseră niciun minut căştile la urechi, după un interval de câteva luni, era evidentă şi în favoarea celui de al doilea grup. Mai rău, medicii susţin că micşorarea capacităţii auditive este ireversibilă, iar influenţa nocivă a ascultatului cu căşti se răsfrânge şi asupra activităţii scoarţei cerebrale, perturbând-o. Nu vă luaţi ca exemplu pentru a demonstra contrariul, dvs. sunteţi, fără îndoială, o persoană echilibrată, dacă însă aţi circula cu mijloacele de transport în comun aţi aprecia altfel lucrurile!

    Ca să nu mai vorbim de faptul că muzica înregistrată, mai cu seamă în cazul muzicii clasice, e un "surogat", o "conservă", cum bine spune dl. Frandeş. Sergiu Celibidache tocmai la aspectul falsificării se referea - al înlocuirii trăirilor cu surogate ale acestora - când se declara împotriva înregistrărilor. Luându-şi ca sprijin fenomenologia muzicală, susţinea că una e să asculţi muzica pe viu, integrându-te în atmosfera emoţională ce se creează "aici şi acum", şi alta să ai la îndemână doar copia acelei muzici. Lasă că niciun aparat de ascultare, cât de perfecţionat, nu poate reproduce anvergura participării interpreţilor în vederea redării întocmai a unei lucrări simfonice, aşa cum o poate face urechea susţinută şi de ochi, căci în sală ne impresionează şi ce vedem - avântul, pasiunea, fineţea etc. cu care se cântă. Între muzica live şi cea înregistrată e aceeaşi diferenţă ca între trăirea unui act sau a unei emoţii şi vederea lor pe ecran.

    Şi, ca încheiere, cred că titlul dat de dvs. însemnării pe care aţi adăugat-o, "Aiurea", e nu numai ireverenţios, dar mai şi încurajează un stil de adresare în care putem spune orice despre oricine.

    La revedere,
    Dan Scurtulescu

  • RE: RE: Aiurea
    Razvan Penescu [membru], 17.02.2008, 15:37

    Stimate domnule Scurtulescu,

    Multe lucruri dăunează sănătăţii dar fără ele viaţa fiecăruia ar fi mai stearpă (de fapt se zice că tot ce e bun ori e imoral, ori e ilegal, ori îngraşă).

    Sînt convins că un studiu care să măsoare acuitatea vizuală a celor care citesc în fiecare noapte şi a celor care dorm în acelaşi timp ar arăta că cei care dorm au ochii în stare mai bună. Şi că scoarţa lor cerebrală e mai puţin perturbată, că cei care dorm gîndesc mai clar, mai rapid etc.

    Doar că viaţa mi se pare prea scurtă ca să facem doar ce e bine pentru sănătate. Şi prefer să mor surd, decît să pierd timpul în timp ce merg pe stradă ascultînd doar claxoanele maşinilor.

    În ceea ce priveşte faptul că înregistrarea e un surogat, vă dau din nou dreptate. Dar şi cartea e un surogat de realitate. Şi filmul e un surogat pentru teatru care e surogat pentru realitate. Şi televiziunea e surogat al cinematografului. Şi maşina e surogat al picioarelor. Şi radioul e surogat al sălii de concert. Şi tot aşa. Beneficiem de avantajele tehnologiei ştiind că renunţăm la unele lucruri. Dar nu cred că înlocuim, ci doar completăm. Nu încurajez renunţarea la frecventarea sălii de concert sau la renunţatarea la comuniunea pe care o dă ascultarea în comun. Dar mă bucur că am în completare şi posibilitatea de a asculta muzică (şi audio-book-uri, şi teatru radiofonic) la i-pod.

    În ceea ce priveşte titlul recunosc că am greşit puţin. Am gîndit ceva mai încet decît am scris şi a ieşit o reacţie mai irevenţioasă decît aş avea acum. Dar cred că putem spune orice despre oricine atîta timp cît încercăm să aducem argumente în sprijinul afirmaţiilor noastre. E exact ceea ce am încercat să fac.

    Cu stimă,
    Răzvan Penescu

  • RE: RE: RE: Aiurea
    Dan Scurtulescu [membru], 17.02.2008, 18:54

    Foarte dragut raspunsul dumneavoastra, l-am apreciat in mod deosebit. Sunteti un polemist incantator, nu ca altii. Dan Scurtulescu

  • sa ardem vrajitoarele
    Dinu Lazăr [membru], 18.02.2008, 00:45

    Cu tot respectul, se enuntza in articol niste pareri care nu au nici o legatura cu realitatea. Nu se poate compara desigur auditia pe viu a unui concert cu auditia acestuia cu niste scule de inalta definitie, la casca sau la difuzoare; aici sunt de acord. Dar nu pentru ca inregistrarea si redarea ar fi inferioare, ceea ce este o mare, epocala, si desigur gresita asertiune, ci pentru ca sunt lucruri diferite.
    Sunt cazuri cind este posibil ca un concert bine inregistrat, mixat cu cap de un inginer de sunet de mare clasa, redat cu un echipament de calitate, sa sune mult, mult mai bine decit o auditie pe viu al acelui concert.
    Ar trebui aici spus ca o inregistrare de clasa este o opera de arta aparte, in care interpretul, dirijorul si inginerul de sunet, pot conlucra pentru a face o opera extraordinara.
    Cit despre redare, ca ar fi inferioara, acst lucru nu e valabil decit pentru echipamentele foarte ieftine; azi exista casti de mare calitate, difuzoare si statii exceptionale, la preturi modice, si e un sacrilegiu ca cineva sa spuna senin "Toate acestea devin surogate în cazul ascultării prin intermediul difuzorului sau al căştilor. Niciodată un carton al unui difuzor (catalogat de "înaltă fidelitate") ori membrana din material plastic a căştii nu vor avea însuşirile unui sunet emis de un instrument muzical înnobilat de armonice. Lipsa acestor "vitamine" din alimentaţia sonoră a omului provoacă în timp iluzia saţului."
    SIgur, sunt multi idioti care asculta tare, pentru ca sa se dea tare, si pentru ca nu au cultura, sau pentru ca asa vad pe altii. In loc sa se depuna un efot de cultivare a acestor ciumpalaci, sa li se spuna ce este o armonica, ce sunt basii, inaltele, mediile, cum se asculta ceva ca sa se auda bine, vin unii si fac afirmatii cel putin la fel de jos plasate ca nivel de informatie, cum e chestia cu cartonul difuzorului sau membrana de plastic a castii.
    Asa, pentru cultura generala, membranele sunt din multe materiale nobile, de la beriliu la niobiu, si cartoanele alea redau niste frecvente si au o dinamice superioare urechii umane. asta se invata la fizica la liceu, sau ar trebui sa se invete. Cititi citeva reviste de Hi Fi si o sa intelegeti mult mai mult si mai multe. Sau cumparati niste casti ca lumea si mult o sa va minunati. Altfel vorbim degeaba despre cartoane si membrane.

  • RE: sa ardem vrajitoarele
    Marcel52 [membru], 03.08.2008, 00:53

    Pentru a fi mai clar. Una este să vezi tabloul original şi alta este să vezi o fotografie, oricât de bună, a aceluiaşi tablou. Nu neg faptul că arta fotografică este în zilele noastre la înălţime, dar dâra pensulei sau a şpaclului se rezumă, din păcate, la vagi imitaţii în două dimensiuni. Cu atât mai mult într-o artă temporală, precum este cea a sunetelor, unde intervine şi timpul artistic irepetabil, tocmai prin dimensiunea sa subiectivă, neparticiparea la actul real al receptării, prin eliminarea interpretului, provoacvă ascultătorului unei conserve muzicale, doar izul, uneori coclit, al operei de artă. Desigur, în situaţii deosebite, decât să mor de inaniţie nu am să refuz conserva. Însă dacă am posibilitatea să optez, am să aleg alimentul natural. Cât despre E-urile introduse prin mixările miraculoase făcute de inginerului de sunet, e de prisos să mai vorbim. Intervenţiile sunt inestetice (nici măcar anestezice) şi dăunătoare discernământului.
    Despre "Aiurea", George Bacovia spunea splndid într-un poem:
    "Blestematã mai fie şi toamna,
    şi frunza ce picã pe noi -
    Blestemat sã mai fie şi târgul
    Ursuz, şi cu veşnice ploi...

    - Cetate - azilul ftiziei -
    Nãmeţi de la pol te cuprind...
    Cetate, azi moare poetul
    În braţele tale, tuşind... "


Resurse

 Alte articole de Marcel Frandeş


Alte articole

 Recviem pentru un star: Johnny Hallyday, un erou al erei non-digitale, Anca Mureşan
 Succesul artiştilor români la Roma şi Arezzo. Povestea Festivalului ICon Arts, la 20 de ediţii dedicate excelenţei în muzică şi arte contemporane, Comunicat de presă
 Muzica, un pod peste abis - de la Oliver Sacks la Giorgio Fabbri, Anca Mureşan
 Primul turneu de muzică clasică persană din România - Comorile Persiei, 2017, Comunicat de presă
 Greii muzicii uşoare româneşti, Marian Rădulescu
 Toate articolele despre Articole diverse


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer