Re:publik / februarie 2007
Unii debutează atît de spectaculos încît orice ar face după e raportat (nefavorabil) ad nauseam la lucrul cu care au trezit prima dată atenţia. E şi cazul lui Damon Gough aka Badly Drawn Boy al cărui prim album, The Hour of the Bewilderbeast, cucerea critici şi public deopotrivă în 2000, cîştigînd inclusiv prestigiosul Mercury Prize. Asemeni altor revelaţii (Suede, Tricky), toată producţia ulterioară a cuminţelului domn purtător de o foarte un-hip căciulă şi înamorat de The Boss (!) a fost salutată cel mult de aprecieri făcute cu jumătate de gură, însoţite de eterna remarcă atotştiutoare "nu e la fel de bun ca THotB". Iar dacă About a Boy sau Have You Fed the Fish? şi-au avut partizanii înfocaţi, One Plus One Is One (2004), un album poate nu extraordinar de inventiv, dar mai întunecat şi personal decît oricare dintre cele dinainte, a fost pus la zid aproape unanim. Ceea ce mi se pare, sincer, idiot.

Acestea fiind zise, Born in the UK, prima sa realizare pentru un major (EMI), e, totodată, şi prima creaţie realmente mediocră a domnului. Din păcate, pentru că titlul-rapel la capodopera de-acum mai bine de 20 ani a lui Springsteen sugera un concept interesant şi extrem de ambiţios. Problema nu sînt versurile simpluţe (Six Degrees of Separation) şi uneori iritant de pozitiviste (Swimming Pool, Welcome to the Overground). Şi nici lentoarea mai curînd obositoare a întregului, minată suplimentar de abundenţa a tot soiul de instrumente care distrag atenţia de la cel mai mare atu al lui BDB - talentul pentru piese doar aparent uşurele, în fapt reconfortante şi tuşante. Ci, în primul rînd, faptul că nu livrează promisiunea - un portret, fie el şi în cheie middle-class amuzat-optimistă, al identităţii britanice contemporane. [Dacă vă interesează aşa ceva, dintr-o perspectivă total diferită, e drept, ascultaţi noul Bloc Party.] Gîndit pentru un appeal mainstream, fapt evident şi din declaraţii şi din produţia precisă dar supra-încărcată a lui Nick Franglen, jumătate din duoul electro Lemon Jelly, BitUK devine astfel un album plăcut, voios, mulţumit de sine şi în nici un fel memorabil.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus