La prima vedere, s-ar putea spune că "tema fixată" - limbajul dur în teatru (un limbaj dur, vulgar, violent) şi motivele şi consecinţele lui în dramaturgie - este depăşită într-o oarecare măsură. Cînd este vorba despre teatrul contemporan mondial, aceste trăsături se referă cu prioritate la "noul val" britanic de la mijlocul anilor '90 ai secolului trecut, promovat de autori ca Sarah Kane şi Mark Ravenhill, extins apoi şi în alte medii teatrale europene. Dar este o întrebare interesantă degajată din analiza acestui fenomen - dacă aceste tendinţe tematico-stilistice exprimă doar o modă teatrală şi în acest caz sînt supuse "îmbătrînirii" (aceasta fiind ipoteza de la începutul acestui text) sau, dimpotrivă, ele au adus o "calitate" nouă în teatrul modern şi, în special, în modul nostru de a înţelege lumea din care s-a născut acest teatru?
Răspunsul la această întrebare poate reieşi din analiza dramaturgiei Biljanei Srbljanovic, cel mai important şi cunoscut dramaturg sîrb contemporan, apreciere confirmată şi de decizia de a se acorda scriitoarei premiul european de prestigiu "Noua realitate teatrală". Autoarea poate fi considerată, cel puţin prin piesele de la începutul carierei sale, o continuatoare a respectivului curent în dramaturgie. Iată un exemplu: relaţia dintre două personaje, doi elevi de la o şcoală pentru copiii emigranţilor, undeva în Europa Occidentală: Micuţul (Mali) şi Diana, relaţie care reprezintă una dintre liniile narative ale dramei Supermarket. Cel mai evident nivel al "discursului brutalităţii", în relaţia lor, e în limbaj şi se reduce, desigur, la expresii vulgare. Cu toate că sînt prieteni nedespărţiţi, Mali şi Diana se gratulează des cu ofense şi vulgarităţi care, dacă am proceda la o interpretare sociologică, îi situează pe o treaptă socială destul de scăzută şi relevă un "gol spiritual" total, singurele lor referinţe vin din mass-media. Violenţa verbală practicată de cei doi se transformă deseori în gesturi agresive îndreptate spre lumea exterioară, fie că este vorba de înşelăciune, manipulare sau violenţă în forma ei cea mai "pură" (ca atunci cînd Mali sparge maşina de scris în timpul orei). Deşi sînt atît de agresivi, Mali şi Diana sînt ei înşişi victimele ei. Corpul lui Mali e plin de răni, de pe urma loviturilor administrate de propria mamă. Cei doi tineri de cincisprezece ani sînt supuşi în special violenţei sexuale. Aparent ei nu sînt violaţi, dar fiind vorba de relaţii sexuale cu persoane adulte, se poate considera că e un viol: Diana se culcă cu un profesor, iar Mali se prostituează cu bărbaţi maturi.
Relaţia dintre Mali şi Diana, precum şi poziţia lor în societate, concentrează, ca într-un focar, unele din cele mai tipice teme şi motive ale dramei "noii brutalităţi". La aceasta se adaugă şi violenţa caracteristică minorilor emigranţi în marile oraşe (numele lui Mali este Kemal Giahiri), familiile dezbinate, prostituţia, viziunea asupra lumii, adică un sistem de valori bazat pe conţinutul cel mai trivial al culturii populare... Totuşi, pe baza acestui catalog de teme şi motive nu trebuie să ne grăbim cu concluziile, ele ar fi inexacte. Nici dramele britanice ale acestei sensibilităţi şi nici Supermarket nu oferă o poziţie critică directă şi "iluminatoare". Dimpotrivă, după cum declara Ravenhill la o întîlnire internaţională, autorii generaţiei sale pot fi mulţumiţi criticînd brutalitatea lumii contemporane, ceea ce îi deosebeşte de generaţia anterioară a "tinerilor furioşi" din anii '50. De aceea personajul Mali este atît de hipertrofiat - el este şi emigrant, şi minor, şi prostituat, şi bisexual - încît se poate ivi şi ipoteza că ar fi o parodie sau în cel mai bun caz expresia unei poziţii ambivalente.
La această ambivalenţă mai contribuie o altă trăsătură comună personajelor Mali şi Diana - mint mult. Din cauza acestei deprinderi - iar minciuna poate fi înţeleasă ca un alt aspect al "discursului brutalităţii şi vulgarităţii" - tot ce li se întîmplă, inclusiv violenţa pe care o suportă, poate fi privit cu un semn de întrebare. Noi nu putem fi siguri că aceşti "copii nefericiţi" trec cu adevărat prin acele situaţii îngrozitoare, melodramatice, patetice (că sînt obligaţi să se prostitueze, că sînt obligaţi să se culce cu profesorii, că propria mamă îi bate pînă la sînge) sau toate acestea reprezintă doar o parte constitutivă "necesară", profund artificială, a unei soap opera, cum îşi defineşte autoarea drama... Această ambivalenţă se integrează perfect în efectul general care rezultă chiar din structura piesei Supermarket, în efectul succesiunii realului cu iluzoriul, a adevărului şi a minciunii. În paralel, se desfăşoară povestea lui Lev Svart - fostul disident din Răsărit, acum directorul şcolii unde învaţă copiii emigranţilor - şi a tatălui Dianei, care îşi distrug în cele din urmă dosarul (depus la poliţie) cu faptele unei disidenţe inventate cu care au încercat să facă o carieră în Occident.
Finalul piesei este de asemenea ambivalent: conform reţetelor soap opera, acţiunea se încheie cu un deznodămînt absurd, grotesc, bizar, dur. În această privinţă, semnificativ este sfîrşitul povestirii lui Mali: el scapă de "mama rea" fiind adoptat de "unchiul Brita", de fapt, fostul lui client de sex, şi relaţia continuă, în ultima scenă ei se îmbrăţişează într-un mod care nu are nimic în comun cu relaţia tată/fiu. Dar tocmai acest deznodămînt bizar oferă răspunsul cel mai adecvat la întrebarea de la început: oare rămîne ceva şi ce anume dincolo de provocarea produsă de "discursul brutalităţii" caracteristic dramei noi? La prima vedere, oricît de ciudat, grotesc, absurd, chiar şi brutal ar arăta (exploatarea sexuală sub masca grijii faţă de nişte copii necăjiţi), relaţia care se clădeşte între Brita şi Mali reprezintă, în cheie comică, o alternativă pozitivă la vieţile lor de pînă atunci. Se creează impresia că Supermarket, ca şi alte piese importante din drama contemporană, demolează conceptele existente ale fericirii individuale şi ale mulţumirii şi arată că în sfera relaţiilor emoţionale, sexuale şi, în genere, a relaţiilor intime nu există modele sigure în lumea contemporană, că relaţiile de acest gen sînt obiectul unei reformulări libere, că ultima mare revoluţie a lumii noastre s-a petrecut în sfera privată. În această sferă nu mai există tabuuri, se pretind creativitate şi responsabilitate. De altfel, în Supermarket apare una dintre cele mai radicale teze contemporane despre sexualitatea omului, despre emoţionalitate, care nu este, aşa cum s-ar putea presupune, deloc grosolană sau vulgară. Dimpotrivă, este blîndă, spirituală şi aproape poetică. Mali: "Cine nu poate cu băieţeii nu poate nici cu fetiţe".
Ivan Medenica este critic de teatru şi teatrolog, predă Istoria generală a teatrului la Facultatea de Artă Dramatică din Belgrad, este secretar general adjunct al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, conduce programul internaţional al Festivalului "Sterjino poyorje" la Novi Sad.