Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Christina Aguilera

Christina Aguilera - Back to Basics


Carmen Mezincescu

Re:publik, octombrie 2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Îmi place Christina pe strict acelaşi rezon ca Justin Timberlake - vocea. Atît de puternică şi (uneori) bine controlată încît te poţi trezi imaginîndu-ţi ce ar putea face dacă şi-ar găsi un stil & compozitor ca lumea. Cred însă că o preferam pe fătuca über-sexuală şi Dirrrty de pe Stripped, acestei autoproclamate dive retro coafată à la Jean Harlow, care se revendică de la toate miturile soul & blues (Billie Holiday, Aretha Franklin ş.cl.) şi se doreşte, de fapt, o Madonna mai sofisticat/stilată. Back to Basics se vrea o întoarcere la rădăcini, dar e mult prea lung (90 de minute, 22 piese), conştient de sine şi formatat.

Discul 1, produs de celebrul maestru într-ale sampling-ului şi şlefuitor al sound-ului hip-hop de pe coasta de est DJ Premier, e un soi de culme a tot ce e odios la aşa-zisul R'n'B contemporan - aceleaşi armonii, beat-uri şi ritmuri pe care le auzi de un miliard de ori (vezi Beyoncé, Mariah etc.), scratch-uri brambura (Back in the Day, On Our Way), versuri idioate (Here to Stay, sinistrul Thank You) şi vocalize obositoare. Iar în rarele ocazii cînd nimereşte o melodie interesantă precum pianul chilly şi minimal din F.U.S.S., acusticul intro cu iz de flamenco din Without You sau funk-ul <>nobr>ultra-erotizat din Still Dirrty, vocea e prea ocupată să arate tot ce poate (şi poate, dar e prea mult!) ca să te lase să le savurezi.

Discul 2, produs şi compus împreună cu mai vechea colaboratoare Linda Perry, e motivul pentru care BtB nu e un re:but total. Apăsat nostalgic, început cu un fermecător respiro cu parfum de cabaret în toată regula (Enter the Circus) în care, pour une fois, vocea divei absentează, continuă cu un amestec de balade - dintre care una, în care Christina îşi pune puţin stavilă la vocalize (Save Me from Myself) e chiar frumoasă şi emoţionantă - şi piese retro-funky-sexoase (Candyman, Nasty Naughty Boy), cu ecouri de swing (I Got Trouble), gospel (Mercy on Me) şi café-concert (Welcome). Ceea ce mă face să sper în continuare că undeva, dincolo de afectări şi poze, în Aguilera zace o cîntăreaţă mult mai interesantă decît te-ar lăsa să bănuieşti oribilul hit deja super-rulat Ain't No Other Man.



 Toate articolele despre Christina Aguilera


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Carmen Mezincescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE

Spacer Spacer