Frog Eyes - Tears of the Valedictorian

Din diverse motive, în principal conexiunile cu trupe canadiene care-au avut parte în ultimii ani de ceva expunere mediatică, gaşca de o ciudăţenie manifestă formată în jurul lui Carey Mercer s-a bucurat în ultimul timp de neaşteptat de multă atenţie. Pe care Tears of the Valedictorian, al patrulea album de studio Frog Eyes, o justifică deplin, deşi e probabil că îi va aduce în casele şi urechile multora dintre aşa-zişii fani indie actuali. Nu că aş avea, principial, ceva împotriva unei mai largi audienţe, dar mi se pare că sound-ul violent, carnavalesc şi greu digerabil (pentru cei mai mulţi) la primele audiţii cu care Mercer & co şi-au asigurat pînă acum restrînsul following ultra-dedicat nu rimează deloc cu falsitatea modelor contemporane.

Muzica lor a fost mereu de nişă şi cred că ar trebui să rămînă aşa. Că-i zici pop/rock haotic şi distorsionat, alternativ psihotic sau noise melodic, sună extrem de vital, dens şi puternic, deopotrivă accesibil şi îngrozitor. Articulat, ca de obicei, în jurul vocii înspăimîntătoare a lui Mercer şi a clapelor furioase ale lui Spencer Krug, baroc, centrat pe două piese expansive, maiestuos/grandioase (Caravan Breakers şi Bushels, postat pe la începutul anului 2007 pe diverse situri de download-uri gratuite, în chip de preview), TotV pare să încerce să pună în cuvinte şi ritm viziunile apocaliptic / suprarealiste care-au populat de la început universul imagistic al trupei, acea furtună dinlăuntru şi dinafară pomenită în...Eagle Energy. Pe scurt, o mixtură impresionantă de patos, furie, abjecţie şi delicateţe (frizînd poezia) care e aproape imposibil să te lase indiferent, dar foarte probabil să te lase perplex.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.