Puştiul de la *NSYNC revine, la 3 ani după Justified, cu unul dintre cele mai bune albume pop/dance ale anului. Fără obositorii The Neptunes, cu reputatul Timbaland la butoane. Rezultă un amestec de beaturi reci, retro-futuriste, loop-uri sinuoase, distort-uri, simulacre computerizate de corzi şi vocea puternică a lui JT, care se fereşte aici să facă vocalize sau paradă de câte octave poate duce, precum amica Aguilera.
Dacă Justified era updatarea pentru anii 2000 a lui Michael Jackson, FutureSex / LoveSounds se revendică preponderent de la eternul rival al lui Jacko, Prince. E funky şi ultra-erotizat. Şi coerent, fapt observabil la reascultări. Dovadă tripleta foarte ritmată din deschidere, cu referinţele explicit-sexuale din titluri. Urme de Michael se aud în Love Stoned / I Think She Knows (Interlude), care aduce a outtake de pe Bad, sau în Summer Love, balada Until The End Of Time sună leit Beautiful Ones (Prince), versurile sunt banale, dar albumul merită încercat pentru ambiţia imensă şi câteva piese care vor umple ringurile de dans: What Goes Around..., un soi de sequel mai orientalizat şi sofisticat la Cry Me A River sau sacadatul r'n'b din My Love şi colaborarea cu Three 6 Mafia, Chop Me Up. În afară de Nelly Furtado, produsă tot de Timbaland, Justin nu prea are concurenţă pe feliuţa lui.