Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  No Country for Old Men

Tragedie în ţara cowboyşilor - No Country for Old Men


Alex. Leo Şerban

Libertatea, martie 2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
No Country for Old Men a triumfat la Oscaruri, unde a luat premiile mai importante: Cel mai bun film, Cel mai bun regizor (de fapt, doi: fraţii Joel & Ethan Coen), Cel mai bun scenariu adaptat (aceiaşi - după romanul omonim al lui Cormac McCarthy) şi Cel mai bun actor în rol secundar (Javier Bardem)... Ar putea cineva, după ce vede acest film, să spună care e "rolul principal" din el?! Eu unul zic că e tot cel al lui Bardem: Anton Chigurh al său - un ucigaş plătit care ucide mai uşor decît ar destupa o sticlă - traversează povestea ca un Înger exterminator trimis din Iad.

Este, cu siguranţă, un dublu eveniment şi din alt motiv: nu doar că Academia americană le recunoaşte fraţilor, în fine, statutul de "clasici" (pînă acum, ei erau mai mult independenţii excentrici care luau - cînd luau! - premii secundare), dar valoarea acestor premii creşte exponenţial dacă ne gîndim că nu s-a premiat doar un film, ci o tendinţă - aceea a unui cinema, în fond, destul de non (sau chiar anti) hollywoodian. Şampanie!

Povestea e la fel de întunecată şi de sîngeroasă ca aceea din There Will Be Blood - filmul-rival al lui Paul Thomas Anderson. Dar, în timp ce acesta se întoarce cu vreo 100 de ani în urmă cu un amestec de nevroză şi patetism, propunînd şi o morală destul de conservatoare, filmul Coenilor este sec, cinic, fără speranţă şi fără "morală": Răul triumfă, Binele nu mai înţelege nimic...

Binele este reprezentat de şeriful Ed Tom Bell (Tommy Lee Jones, într-o performanţă minunat de reţinută), un "bătrîn" care a prins acele vremuri mai bune cînd, ca în vechile westernuri, Răul era pus la locul lui (sub pămînt). Dar lumea şi-a ieşit din ţîţîni - şi, atunci cînd Llewelyn Moss (Josh Brolin, perfect), un individ nici prea bun, nici prea rău, găseşte o geantă cu bani la locul unei reglări de conturi şi şi-o însuşeşte, treaba asta aduce Iadul (Chigurh) pe pămînt. Povestea se ramifică şi, pe măsură ce personajele îşi lasă leşul în deşertul parcă trecut prin foc al acestui Texas, Anno Domini 1980, ne dăm seama că totul e tragedie. O tragedie greacă în pălării de cowboys, spusă ca un banc negru. Viitorul nu suna bine încă de atunci...



 Toate articolele despre No Country for Old Men

Resurse

 Alte articole de Alex. Leo Şerban


Alte articole

 No Country For Old Men - cartea şi filmul, Dominic Negrici
 Miniaturi - No Country for Old Men, Alin Ludu Dumbravă
 Pur sânge - No Country for Old Men, Andrei Creţulescu
 Vînători - No Country for Old Men, Andrei Gorzo
 Despre monştri şi lipsa de speranţă - No Country for Old Men, Carmen Mezincescu
 Toate articolele despre No Country for Old Men


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer