Joacă la Teatrul Nottara în Uzina de placeri S.A. şi Hora iubirilor. Repetă în Război şi pace, în regia lui Petre Bokor. A avut două roluri principale în două filme de referinţă pentru tânăra generaţie de regizori - Marfa şi banii de Cristi Puiu şi Furia de Radu Muntean, filme de cotitură, sperăm, pentru cinematograful românesc. În curând va ieşi Tancul, în regia debutantului Andrei Enache. Sub semnul întrebării stau alte două proiecte Mediapro Pictures - lungmetrajul Harap Alb (în care probabil va avea rolul principal) şi serialul Coupling. A avut o emisiune la tv, Câştigi fără să ştii, şi pregăteşte o alta, cu Andrei Gheorghe. Îl găsim pe Dragoş Bucur la sediul firmei sale de casting înfiinţate împreună cu prietenul său, Bogdan Dumitrache. Undeva pe lângă Teatrul Ţăndărică....
Actele au ieşit acum trei luni. Vreo două luni a durat renovarea casei - aşa cum se vede acum (verdele nu e prea reuşit). Am făcut firma la sfatul lui Radu Muntean. Stăteam odată la o cafea şi spuneam că aş vrea să fac o afacere, ceva, şi mi-a raspuns: De ce nu faci o firmă de casting?. Deja aveam vreo 800 de persoane fişate - actori, studenţi, amatori. I-am spus Exit Films după primul titlu al filmului lui Radu Muntean.
Ai spirit întreprinzător?
Tocmai că n-am. Dar banii pe care-i luam până acum îi cheltuiam foarte repede şi din salariul de la teatru nu puteam trăi. Firma îmi dă acum o oarecare linişte.
La o emisiune TV s-a spus recent că filmele româneşti actuale sunt prea dornice să arate partea urâtă şi dureroasă a realităţii. Ce părere ai tu? Ar trebui să se facă filme idilice şi vesele?
Nu, mai ales că nu e o realitate exagerat pusă într-o lumină negativă. E un tip de limbaj. Cine-l agreează, bine. Cine nu, nu. Eu unul m-am săturat de filme cu închisori, torţionari, comunişti, Revoluţie. Nu mă leg de nici un film anume, dar nu-mi plac filmele care privesc totul de sus şi se apucă să judece. Mie nu-mi plac metaforele în filme sau îmi plac atunci când nu acoperă întreg filmul. De exemplu, Fight Club e o metaforă în mare, dar pe dinăuntru e o poveste foarte fizică.
Dacă regizorul priveşte filmul de sus, tot de sus va juca şi actorul?
Regizorul se impune în proporţie de 90%. Poţi să iei un om obişnuit şi să-l faci actor, cum a făcut Radu cu Andrei Tuli. La prima probă nu era cum l-ai văzut în film.
Puiu şi Muntean v-au lăsat să puneţi şi de la voi?
Da. E o măsură foarte importantă la un regizor: să conducă bine actorul, dar din când în când să-l lase să propună şi să-l oprească atunci când sare peste cal.
Asta se învaţă în şcoală?
Cred că ţine de talent.
Nu te deranjează că în Marfa şi banii Alexandru Papadopol a fost vedeta? El a luat şi Premiul de interpretare la Salonic.
E clar că el este personajul principal în film, la fel cum în Furia sunt eu. Dacă a luat premiu la Salonic e pentru că îl cheama Papadopol. Na, că i-am zis-o! Suntem foarte buni prieteni. Cum să mă deranjeze? Dacă ar fi fost altul, poate.
Este periculos pentru un actor să-şi vândă imaginea în emisiuni tv şi reclame?
E foarte periculos dacă formatul emisiunii sau reclama nu-l pune în valoare. Pe mine nu ştiu dacă m-au pus în valoare, dar sigur nu mi-au făcut rău. Mi-am făcut meseria. N-am stat în studio să învârt de o roată sau să întorc nişte cuburi. Am primit un compliment foarte placut. Cineva mă văzuse şi în Uzina de placeri S.A. şi la Câştigi fără să ştii şi nu s-a prins că eram una şi aceeaşi persoană.
Tu ai luat şi un premiu la Gala Tânarului Actor.
Anul trecut. Cu ani în urmă a fost o neînţelegere. A apărut tot în presă că am luat eu premiul, dar de fapt se discutase dacă să îl iau eu sau Pavel Bartoş, şi în final l-a luat el. Anul trecut am primit premiul Timică, un fel de încununare, aşa, a tuturor participărilor mele, că am fost de fiecare dată.
Ai jucat şi joci încă şi la Teatrul Podul.
Merg acolo din clasa a XII-a. Sunt din aceeaşi generaţie cu Papi (n. red. - Alexandru Papadopol) şi Gianina Corondan. Dar acum teatrul e într-o situaţie alarmantă. Casa de Cultură Grigore Preoteasa are administratori noi şi aceştia ne iau din spaţiu. Cred că vor să închidă teatrul. Ne-au luat deja două camere din care au făcut un fel de hotel. E mare păcat, pentru ca Podul exista de peste 30 de ani. Chiar zilele astea vrem să ne strângem, să vedem ce-i de facut.
Deci acum te-am prins într-o dispoziţie furioasă.
Eu sunt un tip liniştit de felul meu. Probabil că atunci când faci foarte multe lucruri n-ai timp să te gândeşti. Uite, eu vreau să impresariez acuma şi o trupă de prieteni de-ai mei, Boomstyle se numeşte. Iar dacă e să fiu furios, sunt pe lucruri mici. De pildă, nu-mi place să merg la poliţie şi să stau la cozi interminabile. Nu-mi plac regizorii care se dau regizori, care ţin să-ţi amintească mereu că ei conduc. Nu-mi plac primele spectacole cu o piesă. Numai după cel puţin cinci mă simt bine, uneori după primele zece.
Care au fost reacţiile la Furia?
Au fost câţiva care au comentat finalul. Nu le-a plăcut că nu se punea punct explicit, că nu se spunea: Au trăit fericiţi până la adânci batrâneţi sau Gata, au murit!. Mie îmi place Furia mai mult decât Filantropica sau Occident (şi nu pentru ca am jucat eu). Furia e mai natural, mai adevărat. Dacă are momente de umor e pentru că îţi vine să râzi, nu pentru că s-a urmărit asta. (Acum facem pauza de umor. Râdeţi! Mai departe).
Care sunt întrebările care ţi se pun de obicei la interviu? (Ca să ştiu ce am uitat.)
Cum m-am apucat de teatru, ce altceva aş face dacă n-aş fi actor (răspund de pe acum: medic), cum intru în personaj.
Şi cum intri? Pe unde?
Drumul e un pic altfel de cum şi-l închipuie lumea. Din mic în mic. Construieşti o replică, două, nişte relaţii. Nu-mi fac de la început o idee generală despre personaj ca să mă ţin de ea tot filmul sau toată piesa.
Comparativ cu alţi colegi de-ai tăi, până la 25 de ani ai făcut multe.
Am muncit destul de mult în aceşti şapte ani, dar în afară de firmă, toate mi s-au cam oferit. Nu m-am luptat pentru ele. Să nu se înţeleagă că n-am muncit, dar n-am fost eu cel care le-a determinat voluntar. Dacă ţi se dă, e păcat să zici nu. De fapt, pentru Marfa şi banii am facut poate ceva: am minţit, am spus că aveam carnet de conducere şi n-aveam. Am dat examen, am picat. Am dat şpagă, am picat. Mi-am luat carnetul de-abia după filmări.