Am scris acum ceva timp despre un miracol: serialele de top americane sunt constant mai bune decât ceea ce produce, cu trufie, Hollywood-ul. Iar trei dintre ofertele HBO pentru 2008 nu fac decât să-mi susţină punctul de vedere.
Mai întâi, ar fi deliciosul Entourage, aflat la a X-a serie. Premiza care a făcut din serial un succes monstru - aventurile unui actoraş tinerel şi sexi ajuns celebru peste noapte şi ale escortei sale de trei indivizi ce-i servesc drept manager, bucătar şi şofer - ar fi putut uşor eşua în suficienţă şi repetiţie. Şi, totuşi, el continuă să fie aproape ridicol de entertaining. Vince (Adrian Grenier) rămâne unul dintre cei mai atipici eroi ai micului ecran. Erou? Pe naiba. Vince e, pur şi simplu, o risipă de piele; nu posedă absolut nimic - în afară de vanitate - ce ar putea să treacă dincolo de zâmbetul său dulce şi de atitudinea jemanfişistă. Dar el pare un superstar dubios până când îţi dai seama că e similar cu multe alte staruri actuale. Sunt Tobey Maguire sau Orlando Bloom mai puţin lipsiţi de vlagă? Pariez pe toţi bani mei de popcorn că nu. În timp ce fanii seriei se aşteaptă că hohotele de râs să fie provocate de zăbăucul Johnny Drama (Kevin Dillon) şi de Turtle (Jerry Ferrara), cel mereu în călduri, sufletul serialului rămâne Eric (Kevin Connolly), prietenul deştept al cărui scepticism îi permite lui Vince să rămână cool. Ca întotdeaună, nu povestea principală, ci subploturile sunt cele care revelează inteligenţa tupeistă a show-ului... Entourage, unul dintre serialele cele mai fresh ale HBO-ului, atrage atât serioşii fani ai Clanului Soprano, cât şi pe cei dornici de ceva mai frivol/libidinos.
Mizantropi din toate colţurile ţării, uniţi-vă în faţa televizorului pentru Curb Your Enthusiasm şi întâmpinaţi-l printr-o ridicare de sprâncene pe cel mai antipatic individ care a tulburat vreodată micul ecran. Alter egoul scenaristului Larry David (co-creatorul lui Seinfeld), intitulat tot... Larry David, este un ghem chel de nevroză isterică şi idiosincrazii, un soi de George la puterea a zecea. Da, tot ce aţi auzit este adevărat: CYE este virulent şi meticulos de detaliat în mizantropia sa. Anti-eroul nesimţit, egoist, cu o inimă îngustă şi amară face mişto de propria-i persoană, dar nu se opreşte aici: vitriolul său nu discriminează pe nimeni şi nimic, de la orbi, la Hollywood, musulmani, paraplegici sau placa dentară... Vă veţi simţi vinovaţi că râdeţi atât de compulsiv (ceea ce e exact intenţia lui David). Adăugaţi la toate acestea o doză consistenă de mânie, onestitate tăioasă şi răutate gratuită şi veţi avea reperele acestui sitcom ce a devenit o bornă în cultura pop americană.
Despre Flight of the Conchords s-a spus că reprezintă pentru sitcomuri, ceea ce Elaine Benes e pentru dans (asta ca să ne păstrăm în zona referinţelor seinfeldiene). De îndată ce te obişnuieşti cu tempoul său uşor discordant, întreagă întreprindere devine teribil de amuzantă, dacă nu chiar hilară. Serialul, ce urmăreşte existenţa boemă a unui duet folk din Noua Zeelandă, are la bază un show comic, un fel de parodie muzicală aiurită, ce a făcut furori în circuitul internaţional. Trupa Flight of the Conchords a început să atragă atenţia mainstream după ce au primit o nominalizare pentru premiul Perrier la festivalul Edinburgh Fringe din 2004, după ce deja îşi construiseră un fan base solid graţie albumului "live comedy", Folk the World (2002) şi a unui show BBC de succes. Serialul HBO e bizar şi excentric, fără a te face să simţi infatuarea scenariştilor cu abilitatea lor de a scrie ceva atât de spiritual. Intriga îşi lasă personajele să graviteze fără sens şi să-şi investească energia limitată în activităţi abusurde cum ar fi aceea a confecţionariii unei căşti de protecţie din păr. PS - piesa duetului intitulată The Most Beautiful Girl in the Room, e una dintre cele mai uluitoare ode la adresă mediocrităţii feminine pe care am auzit-o.