Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Stagiunea concertistică 2008

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ucenicul vrăjitor de Paul Dukas


Marcel Frandeş

martie 2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
În concertul simfonic de la Ateneul Român din 13 martie 2008, Orchestra Filarmonicii "George Enescu", avându-l la pupitru pe Alain Pâris şi ca solist pe pianistul Jean-Frédéric Neuburger a interpretat un repertoriu variat, legat de omagierea în acest an, a compozitorului francez Olivier Messiaen. Astfel, lucrarea Cele cinci elemente (Wu xing), a fost compusă de ultimul discipol al lui Messiaen, Qigang Chen; despre Concertul pentru pian şi orchestră «Jeunehomme» de Wolfgang Amadeus Mozart, compozitorul aniversat a scris un volum de analize; lucrarea Le tombeau resplendissant (Mormântul iluminat) a fost cântată prima oară acum 75 de ani; în fine, scherzo-ul Ucenicul vrăjitor a fost compus de Paul Dukas, cel care i-a fost profesor lui Messiaen, la Conservatorul din Paris.

Lucrarea Cele cinci elemente, scrisă pentru orchestră mare, cu un amplu compartiment de percuţie, are o frumuseţe ce vine dintr-un reflex al gândirii filozofice chinezeşti antice, în care apa, lemnul, focul, pământul şi metalul sunt fundamentale pentru înţelegerea naturii universului. Dirijorul Alain Pâris a reuşit să surprindă tocmai relaţia muzicală dintre aceste cinci elemente, transmiţând ansamblului orchestral şi publicului dorinţa compozitorului Qigang Chen, de a crea o nouă ordine. Exprimarea concisă (fiecare secţiune se epuiza în două minute) a beneficiat de irizările fine, de transparenţele acvatice şi de sonorităţile compacte şi armonioase. O muzică plină de sensibilitate, care prin valenţele sale plastice şi cu ajutorul unei tehnici componistice occidentale, te face să călătoreşti în lumea culturii asiatice cu mijloacele heptatoniei europene.

Pianistul francez Jean-Frédéric Neuburger, un solist tânăr, însă surprinzător de matur în concepţia sa stilistică, a interpretat Concertul în Mib major pentru pian şi orchestră, K.V. 271, «Jeunehomme». El a reliefat aspectul ludic al primei mişcări, Allegro, acolo unde o serie de broderii şi încrucişări ale mâinii drepte sub cea stângă sugerează o "veselă dezordine" (Vladimir Popescu-Deveselu). Cu o tehnică pianistică adaptată discursului muzical mozartian spumos şi printr-o spontană eleganţă Jean-Frédéric Neuburger şi-a precizat voinţa interpretativă într-un mod atractiv. În rondo-ul final, pianistul a reuşit să prezinte cu mare versatilitate variaţiunile temei de menuet în La bemol major. Cadenţele solistice se articulau natural cu tutti-ul. Un pianist în plină ascensiune, pe care publicul doreşte să-l mai asculte.

Poemul simfonic Mormântul iluminat de Oivier Messiaen, interpretat în primă audiţie, a sunat în sala Ateneului Român, plin de tragism, căci împrejurarea pierderii mamei compozitorului a conferit muzicii o "disperare violentă, feroce" (Yvonne Loriod).

Alain Pâris este un dirijor experimentat, iar ritmica pe care el a reliefat-o cu ajutorul corzilor (cu elevate diferenţieri de registru), mai ales în a doua parte a lucrării, cât şi solemnitatea evocării parabolei Fericirilor, din finalul opusului, se constituie într-o lecţie de modernitate a muzicii programatice.

Scherzo-ul simfonic Ucenicul vrăjitor de Paul Dukas se ascultă cu o mare bucurie de fiecare dată. Poveştile cu personaje neştiutoare şi neîndemânatice, transpuse muzical, aduc o plăcerea estetică chiar şi publicului matur. Balada lui Johann Wolfgang von Goethe, din 1797, pare a se petrece într-un prezent continuu. Ucenicul temerar declanşează cu bune intenţii forţe catastrofale, fără a le putea controla. Mătura însufleţită face treabă fără încetare, umple cada cu apă până provoacă o inundaţie. Situaţia ajunsă la paroxism este potolită de bătrânul meşter revenit acasă, după ce acesta rosteşte formula de oprire. Muzicianul Alain Pâris ştie să stăpânească însă orchestra simfonică amplă. Poate prea mult. El nu a pus suficient în valoare strălucirea, umorul ori glumele sonore ale fagotului, clarinetului bas, precum şi timbrul trompetelor şi al cornilor. O agogică mai suplă, prin arcuirea tempo-ului către zona de virtuozitate, ar fi redat mult mai bine spiritul plin de şotii pe care compozitorul l-a inoculat muzicii Ucenicului vrăjitor. Anumite nuanţe şi efecte de emisie (sul ponticello) puteau fi utilizate cu o plasticitate mai mare.

O seară de muzică foarte interesantă, cu un program rafinat.



 Toate articolele despre Stagiunea concertistică 2008


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Marcel Frandeş


Alte articole

 Concertul aniversar al Filarmonicii George Enescu - 140 de ani de existenţă, Marcel Frandeş
 Cu bastonul prin Bucureştiul muzical, Florian F. Baiculescu
 Orchestra barocă a Uniunii Europene la Bucureşti, Marcel Frandeş
 Jazz. Succese româneşti, Alexandru Şipa
 Dan Grigore, Dominique Merlet, Alexandru Tomescu, Florian F. Baiculescu
 Toate articolele despre Stagiunea concertistică 2008


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer